Romani 3:1-8

Care este deci întâietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur? 2 Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. 3 Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu? 4 Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: "Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat." 5 Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.) 6 Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos? 8 Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.

Săptămâna trecută am încercat să parcurgem o expunere a acestui text şi a felului cum decurge argumentul lui Pavel. Am încercat să pătrundem în mintea lui şi să gândim gândurile lui. Am auzit în spatele cuvintelor lui cuvintele celor care obiectau şi am auzit şi cum le-a răspuns el. Şi am încercat să vedem cum se încadrează acest paragraf în scopul atotcuprinzător al epistolei. Nu am de gând să repet toate acestea aici în dimineaţa aceasta.
Ci, vreau să fac un lucru pe care nu l-am mai făcut până acum în cele unsprezece luni în care am studiat această epistolă. Vreau să fac un pas înapoi de la text şi să intreb: care sunt câteva implicaţii – pentru viaţă, cultură, istorie şi închinare – a simplului fapt că Dumnezeu a dat creştinismului o Carte şi un text ca acesta şi a zidit Biserica pe el?

Creştinismul Este Declarat Printr-o Carte – Prin Cuvinte

Cu alte cuvinte, ce s-a declanşat în lumea aceasta prin faptul că creştinismul nu numai că declară mântuirea de păcat prin credinţa în Isus, ci creştinismul îşi construieşte mesajul, lucrarea şi misiunea pe o Carte, Biblia, şi pe cărţile din Biblie ca şi Epistola către Romani, şi pe paragrafe din epistola aceasta ca cel din Romani 3:1-8? Ce impulsuri personale, culturale şi istorice au fost declanşate în lume atunci când l-a inspirat Dumnezeu pe Pavel să scrie un paragraf ca cel din Romani 3:1-8 aşa cum a făcut-o?

Acum aţi putea întreba, De ce pui această întrebare aici? Nu ai putea să o pui în orice alt paragraf din epistolă sau din Biblie? Ce te face să pui această întrebare aici? Sunt cel puţin două răspunsuri. Unul este acesta: Am găsit că acest pasaj este la fel de dificil ca orice alt paragraf din această epistolă. Dificultatea urmăririi modului de gândire din acest paragraf este enormă. Tocmai am ascultat o predică din acest text predicată acum patruzeci de ani în Londra de Martyn Lloyd-Jones. Acesta a declarat la începutul predicii că acesta este unul din cele mai dificile paragrafe nu numai din Romani, ci din întreaga Biblie.

M-am luptat din greu să înţeleg cum a argumentat Pavel aici şi m-am rugat atât de stăruitor ca Dumnezeu să-mi dea lumină şi să mă păzească de greşeală, încât m-am simţit forţat să mă întreb, "Doamne, ce înseamnă faptul că ai rânduit ca un paragraf aşa de greu să fie inclus în Cuvântul Tău? Ce trebuie să învăţ din acesta?" Cineva ar putea spune: Dificultatea este problema noastră, nu a lui Dumnezeu; dacă am fi fost mai spirituali, şi mai docili, nu am mai găsi cuvântul lui Dumnezeu aşa de dificil (ceea ce este adevărat până la un punct). Trebuie să nu uitaţi, totuşi, că apostolul Petru a spus în a doua sa epistolă, "Preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui [nu în nebunia intelectului, ci în înţelepciunea dată de Dumnezeu!], ca şi în toate epistolele lui ... în ele sunt unele lucruri grele de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor." (2 Petru 3:15-16)

Remarcaţi patru lucruri simple şi evidente: 1) Pavel a scris cu înţelepciunea "dată lui" – şi Petru se referă la înţelepciunea dată de Dumnezeu (ca şi în 1 Corinteni 2:13). 2) De aceea, Petru spune că scrierile lui Pavel sunt în categoria "celelalte Scripturi"; scrierile apostolilor sunt în aceeaşi categorie cu Scripturile inspirate ale Vechiului Testament. 3) Totuşi, parte din textele scrise de Pavel erau "greu de înţeles." Dumnezeu, comunicatorul perfect (pentru că El este perfect în orice), nu face toate lucrurile uşoare atunci când călăuzeşte un scriitor cu privire la ce să scrie. 4) Acesta este un apostol care vorbeşte, nu John Piper. Deci mă simt într-o companie bună când spun că Romani 3:1-8 este un paragraf greu de înţeles.

Deci primul meu motiv pentru a face un pas înapoi şi a întreba ce a declanşat în lume un astfel de text este faptul că am găsit textul foarte dificil şi am fost îndemnat să întreb ce pune Dumnezeu la cale inspirând un text aşa de greu de înţeles.

Al doilea motiv pentru care pun această întrebare aici este faptul că există un fel de garanţie dată pentru această întrebare în versetele 1-2: "Care este deci întâietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur? 2 Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu." Dacă vă opriţi şi vă gândiţi, al doilea verset ne îndeamnă să ne gândim care este marele beneficiu al faptului că ni s-au încredinţat cuvintele Lui Dumnezeu (care ni s-au încredinţat cu adevărat!). Deci aici la începutul unuia dintre cele mai dificile "cuvinte ale lui Dumnezeu" din Biblie, ni se reaminteşte de către Dumnezeu că este un lucru măreţ să ai cuvintele lui Dumnezeu într-o Carte (aşa cum le erau date Iudeilor în Vechiul Testament). Deci însuşi contextul mă îndeamnă să întreb: Ce înseamnă faptul că Dumnezeu vorbeşte astfel? Ce înseamnă faptul că Dumnezeu a inspirat paragrafe ca acesta în Cartea Sa? Ce a declanşat Dumnezeu în lume zidindu-şi Biserica pe temelia unor scrieri ca aceasta (Efeseni 2:20)?

Ce A Declanşat Dumnezeu cu o Temelie a Cuvântului

Daţi-mi voie să menţionez patru lucruri şi apoi să le echilibrez cu partea mai puţin complexă a Evangheliei. Patru lucruri: disperare, cerere, cugetare şi educare.

1. Disperare (Un setiment al dependeţei depline de ajutorul lui Dumnezeu). Vedem aceasta în 1 Corinteni 2:14, "Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte." Omul firesc (adică toţi oamenii fără de lucrarea Duhului în vieţile noastre) ar trebui să simtă un sentiment de disperare în faţa revelaţiei lui Dumnezeu. Omul firesc are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Acelaşi lucru însă este adevărat şi pentru omul spiritual – dar limitat, imperfect şi păcătos – adică pentru oameni ca mine, atunci când întâlnesc texte dificile ale Cuvântului lui Dumnezeu. Ar trebui să simt un sentiment de disperare – o dependenţă disperată de ajutorul lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce doreşte Dumnezeu ca să simţim. Acesta este unul din lucrurile pe care le-a declanşat Dumnezeu prin faptul că a inspirat texte dificile ca acesta.

2. Cerere - (Rugăciune la Dumnezeu pentru ajutor). Aceasta urmează sentimentului de disperare. Dacă te simţi dependent de Dumnezeu ca să te ajute să vezi înţelesul unui text, atunci vei cere ajutor de la El. Văd lucrul acesta în Psalmul 119:18, "Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!" De şapte ori într-un psalm psalmistul se roagă, "Învaţă-mă orânduirile Tale!" (119:12, 26, 64, 68, 124, 135, 171). Sau aşa cum spune Psalmul 25:5, "Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă." Prin faptul că a inspirat unele lucruri greu de înţeles, Dumnezeu a declanşat în lume un sentiment de disperare care conduce la cerere – la strigătul către Dumnezeu pentru ajutor.

3. Cugetare (Gândind profund la textele biblice). S-ar putea să gândiţi, "Nu, nu, eşti confuz, pastore John. Tocmai ai spus că Dumnezeu vrea ca să ne rugăm şi să cerem ajutorul Lui ca să înţelegem, nu să gândim noi o cale către o soluţie." Dar răspunsul la această îngrijorare este: Nu, rugăciunea şi meditaţia nu sunt alternative. Învâţ lucrul acesta mai ales din 2 Timotei 2:7, unde Pavel îi spune lui Timotei, "Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile." Da, Domnul este Cel care dă pricepere. Dar o face prin gândirea pe care o primim de la El şi prin eforturile pe care le facem, în rugăciune, ca să gândim profund la ceea ce spune Bibliâa. Aşa că atunci când Dumnezeu a inspirat texte ca şi Romani 3:1-8, a declanşat în lume un impuls de a gândi profund. Pe lângă disperare şi cerere mai este şi cugetarea. Care în cele din urmă conduce la ...

4. Educare (Învăţându-i pe tineri şi adulţi să se roage cu fervoare, să citească cu atenţie şi să gândească profund). Dacă Dumnezeu a inspirat o Carte ca şi temelie a credinţei creştine, a declanşat un impuls extraordinar în lume de a-i învăţa pe oameni cum să citească. Şi dacă Dumnezeu a hotărât ca unele porţiuni din această Carte preţioasă, sacră, insuflată de Dumnezeu să fie greu de înţeles, atunci Dumnezeu a declanşat în lume nu numai un impuls de a-i învăţa pe oameni cum să citească, ci şi cum să mediteze asupra lucrurilor pe care le citesc, şi cum să-şi folosească mintea într-un mod riguros.

Pavel i-a spus lui Timotei în 2 Timotei 2:2, " Şi ce-ai auzit de la mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii." Încredinţează pricepere la alţii, Timotee, într-un fel care să-i împuternicească să-i înveţe şi pe alţii. Cu alte cuvinte, scrierile apostolilor – mai ales cele dificile – declanşează un proces de educare care continuă generaţie după generaţie. Educarea înseamnă să-i ajuţi pe oameni să înţeleagă ceva ce deocamdată nu înţeleg. Sau, mult mai precis, educarea este ajutorarea oamenilor (tineri sau bătrâni) să înveţe cum să capete o înţelegere pe care nu o aveau deja. Educarea înseamnă să cultivi mintea astfel încât să cunoască cum să crească în adevărata înţelegere. Acest impuls a fost declanşat prin faptul că Dumnezeu a insuflat o Carte cu paragrafe complexe în ea.

Impactul Practic al Temeliei Cuvântului

Impactul personal, cultural şi istoric al acestor impulsuri a fost imens în ultimii 2000 de ani. Oriunde s-a răspândit creştinismul, s-a răspândit şi Biblia, şi cu ea impulsul de a o traduce în alte limbi – cu toate disciplinele intelectuale care însoţesc o traducere eficientă. Şi aceasta este însoţită de impulsul de a cultiva un popor citit care să poată citi noua traducere. Şi cu fiecare nouă generaţie, există un impuls continuu de a-i învăţa pe tineri cum să citească, astfel încât ei să aibă acces direct la Cuvântul lui Dumnezeu. Şi împreună cu aceasta este impulsul de a fonda şcoli şi biserici.

Şi în timp, din moment ce traducerea şi citirea Bibliei implică o gândire profundă asupra multor aspecte, se naşte impulsul pentru educaţia la nivel mai înalt, urmează colegii şi universităţi în urma trezirii unei culturi fondate pe întâlnirea lui Dumnezeu în Cuvântul Său într-o Carte. Şi în toate acestea există impulsul de a scrie gândurile cu privire la lucrurile mai dificile, şi astfel se naşte o dedicare pentru educaţia academică. Şi de-a lungul timpului este impulsul de a păstra aceste comori ale gândirii şi astfel se nasc bibliotecile şi diferite mijloace de copiere şi tipărire. Şi din moment ce acurateţea contează atât de mult în mânuirea textelor sacre şi în transmiterea gândurilor preţioase, se declanşează o disciplină a exactităţii şi atenţiei în munca noastră de-a lungul secolelor. Şi aşa mai departe.

Acestea sunt parte din lucrurile pe care le-a declanşat Dumnezeu în lume inspirând o Biblie cu pasaje dificile ca Romani 3:1-8.

Echilibrat de Simplitate

Am spus mai devreme că vreau să echilibrez lucrul acesta cu un alt fel de impuls din Biblie care decurge din partea mai puţin complexă a Evangheliei. Cum o vom face? Poate că ar ajuta să o facem astfel: consideraţi faptul că Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8,16) şi că Dumnezeu este Dumnezeu (Isaia 45:22; 46:9). În adevărul că Dumnezeu este Dumnezeu se implică faptul că Dumnezeu este cine este în toate atributele Sale glorioase şi în atot-suficienţa Sa. Dar în adevărul că Dumnezeu este dragoste se implică faptul că toată această slavă vine către noi pentru bucuria noastră veşnică.

Aceste două adevăruri declanşează impulsuri foarte diferite în Biblie. Şi vom vedea că se prezintă un echilibru aici, ca nu cumva să facem creştinismul o afacere elitistă, ceea ce creştinismul nu este.

Faptul că Dumnezeu este dragoste declanşează impulsul simplităţii, şi faptul că Dumnezeu este Dumnezeu declanşează impulsul complexităţii.

Faptul că Dumnezeu este dragoste declanşează impulsul accesibilităţii, şi faptul că Dumnezeu este Dumnezeu declanşează impulsul profunzimii.

Faptul că Dumnezeu este dragoste încurajează o concentrare asupra lucrurilor esenţiale, şi faptul că Dumnezeu este Dumnezeu încurajează o concentrare asupra înţelegerii complete. Cineva spune, "Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fi mântuit" (Fapte 16:31). Altcineva spune, "Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu." (Fapte 20:27).

Faptul că Dumnezeu este dragoste ne constrânge să fim siguri că adevărul ajunge la toţi oamenii, şi faptul că Dumnezeu este Dumnezeu ne constrânge să fim siguri că ceea ce ajunge la toţi oamenii este adevărul.

Faptul că Dumnezeu este dragoste declanşează impulsul înspre părtăşie, şi faptul că Dumnezeu este Dumnezeu declanşează impulsul înspre învăţătură.

Faptul că Dumnezeu este dragoste tinde să creeze extrovertiţi şi evanghelişti şi faptul că Dumnezeu este Dumnezeu tinde să creeze introvertiţi şi mistici.

Faptul că Dumnezeu este dragoste ajută la promovarea unui etos popular, şi faptul că Dumnezeu este Dumnezeu ajută la promovarea unui etos rafinat. Un etos se delectează in intimitatea lui Dumnezeu şi cântă încet:

Doamne, Tu eşti mai de preţ decât argintul. Doamne, tu eşti mai scump ca aurul. Doamne tu eşti mai frumos decât diamantele, Nimic din ceea ce doresc nu se compară cu tine.

("More Precious than Silver,” Lynn DeShazo, 1982, Integrity’s Hosanna! Music)

Şi celălalt etos se delectează în măreţia transcendentă a lui Dumnezeu şi cântă cu profundă exaltare,

Mult, mult deasupra gândului tău se va ivi sfatul Lui, Atunci când şi-a făcut pe deplin lucrarea care a cauzat frica pe care nu ţi-ai dorit-o. Lasă voia Lui suverană să aleagă şi să poruncească: Şi plin de uimire vei cunoaşte cât de înţeleaptă, cât de puternică este mâna Lui.

("Give to the Winds Thy Fears,” Paul Gerhardt, 1653)

De Ce Să Separăm Complexitatea lui Dumnezeu de Simplitatea Lui?

Dacă careva dintre voi va spune, nu-mi place această separare dintre adevărul că Dumnezeu este dragoste şi adevărul că Dumnezeu este Dumnezeu, dintre popular şi rafinat, dintre evanghelişti şi mistici, dintre părtăşie şi învăţătură, dintre accesibil şi profund, dintre simplitate şi complexitate, atunci BINE!

Pentru că, în mintea mea, fiecare din aceste lucruri este preţios, şi ambele aspecte ale acestor perechi sunt indispensabile în lucrarea şi misiunea lui Hristos în lume.

Rugăciunea mea pentru această predică este: mai întâi pentru credincioşi, mă rog ca văzând aceste impulsuri diferite în creştinism – şi mai ales în inspirarea unor lucruri dificile şi simple în Biblie – să le îmbrăţişaţi pe amândouă. Dacă inclinaţi înspre o parte (aşa cum facem cu toţii), sper că veţi fi respectuoşi şi plini de încurajare faţă de cei care înclină înspre cealaltă parte. Şi sper că veţi preţui manifestarea deplină a lui Dumnezeu în Biserica Sa şi în lume. Şi fie ca să ne ajutăm unii pe alţii să îmbrăţişăm tot ceea ce face Dumnezeu în lume prin Cuvântul Lui.

Şi în cele din urmă, celor dintre voi care aţi venit în această dimineaţă fără dragoste în inimă pentru Hristos, rugăciunea mea este ca ceea ce am văzut astăzi poate va îndepărta unele caricaturi sau stereotipuri cu privire la creştinism şi Biblie, şi vă va deschide calea ca să vedeţi tot ceea ce este Dumnezeu pentru voi în Hristos, şi să credeţi în El.

© Desiring God
Permisiuni: Aveţi permisiunea şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice format, cu condiţia să nu modificaţi cuvintele în nici un fel şi să nu cereţi bani mai mulţi decât v-a costat copierea materialului. Pentru postarea pe internet, preferăm un link către acest document de pe pagina noastră. Orice excepţie de la cele de mai sus trebuie aprobată de către Desiring God.

Vă rugăm să includeţi următoarea afirmaţie pe orice copie a acestui material pe care-l distribuiţi: De John Piper. © Desiring God. Pagina web: www.desiringGod.org.