Romani 7:14-25

Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. 15 Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. 16 Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. 17 Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. 18 Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. 19 Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! 20 Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. 21 Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. 22 Fiindcă, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; 23 dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele. 24 O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?... 25 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!... Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.

Este experienţa acestui om împărţit din Romani 7:14-25 experienţa lui Pavel, a omului născut din nou, creştin – şi ca urmare o imagine a unei părţi a experienţei noastre creştine – sau este acest om împărţit o descriere a lui Pavel înainte de convertire? Şi am răspuns astfel la întrebare: Este experienţa creştină. Şi de aceea avem mult de învăţat aici cu privire la cine suntem noi ca şi creştini. Şi o, cât de important este să ne cunoaştem pe noi înşine în mod realist ca nu cumva să devenim mândri crezând că putem ajunge la perfecţiune în viaţa aceasta, sau ca nu cumva să ajungem să deznădăjduim din cauza imposibilităţii atingerii perfecţiunii în viaţa aceasta. Din punct de vedere pastoral, scopul măreţ al acestui mesaj din Romani 7 este să vă ducă de la presupunere la smerenie şi de la disperare la nădejde.

V-am dat până acum şapte motive, pentru a vedea pasajul în felul acesta. Astăzi vă voi mai da două motive, şi apoi duminica viitoare vom încheia capitolul 7 – cel puţin acesta este planul meu. Şi, ca întotdeauna, scopul prezentării acestor motive nu este doar de dragul de a argumenta în favoarea punctului de vedere că acest pasaj se referă la experienţa creştină, ci ca să explicăm punctul acesta de vedere şi să scoatem în evidenţă relevanţa pe care o are pentru noi toţi. Motivele pentru care crezi ceva, au obiceiul să explice mai bine ceea ce crezi. Aceasta este ceea ce sper că se va întâmpla astăzi – cu efectul nădejdii smerite şi smereniei pline de nădejde în vieţile noastre.

** 8. Acest trup de moarte **

Unii s-a putea să întrebe, “Poate un creştin adevărat să strige cu cuvintele din versetul 24b, ‘Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?’ Este un creştin prins în capcana unui ‘trup de moarte’ sau înrobit de trupul acesta sau prizonier acestuia”? Răspunsul meu la întrebarea aceasta este: “Poate un creştin adevărat să NU strige, ‘Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?”’

Desigur că strigătul este însoţit de răspunsul la acest strigăt cu următoarele cuvinte din versetul 25, “Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!” Cu alte cuvinte, Dumnezeu mă va elibera de acest trup de moarte. Şi o va face prin Isus Hristos Domnul nostru.

Însă noi trebuie să întrebăm, “Ce înseamnă să nu fii izbăvit de acest trup de moarte?” Aceasta este ceea ce-i opreşte pe unii oameni – să se gândească la faptul că un credincios ar trebui să se vadă pe sine ca fiind prizonier al unui “trup de moarte.” Ce înseamnă aceasta? Şi ce vrea Pavel să spună prin a fi izbăvit de acest trup de moarte?

Mai întâi, să ne asigurăm că vom clarifica ceea ce nu vrea să spună Pavel. Cineva s-ar putea să-l audă pe Pavel vorbind despre izbăvirea de trupul de moarte şi să creadă că acesta consideră că trupul este rău şi duhul este bun, şi că mântuirea constă în eliberarea duhului de trup. Există filozofii şi religii care gândesc în felul acesta cu privire la trup şi duh, cu privire la lumea materială şi lumea imaterială. Duhul este bun. Trupul este rău. Partea materială a universului este ireală şi împovărâtoare. Dar partea imaterială – duhul – este reală şi bună. Mântuirea înseamnă să scapi de părtea materială şi să te uneşti cu Duhul universal.

Este foarte clar că creştinismul nu ne învaţă aşa ceva. Pavel s-a confruntat cu acest fel de învăţătură cu privire la lumea materială şi trup. Şi a fost foarte autoritar în a o nega. De exemplu, când nişte oameni din Corint au spus că anumite mâncăruri sunt necurate, el a spus în 1 Corinteni 10:25-26, “Să mâncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului. Căci al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el." Cu alte cuvinte, Dumnezeu l-a făcut, este al lui Dumnezeu, şi este bun. Sunteţi liberi să mâncaţi.

Dar ce vom zice despre trup? În 1 Corinteni 6:13 el a spus, “Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.” Trupul nu este un gunoi bun de aruncat de care să fim bucuroşi că am scăpat la moarte. Este făcut de Domnul şi este pentru Domnul: “trupul este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.” În 1 Corinteni 6:19b-20, Pavel spune, “Şi [nu ştiţi] că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” Hristos a murit ca să cumpere trupul vostru. Pentru ce? Nu vă mai aparţine vouă. Îl aveţi ca ceva încredinţat pentru un scop ultim: ca să-l folosiţi în moduri care-L fac pe Dumnezeu să fie văzut ca şi o comoară atot-satisfăcătoare – pentru a-i aduce slavă lui Dumnezeu. Pentru aceasta este trupul. (Vedeţi Filipeni 1:20; Romani 6:13,19).

Înviere, nu gunoi de aruncat

De aceea nădejdea creştină este învierea trupului, nu aruncarea trupului. Veţi avea un trup pe vecie. Dacă nădejdea creştină ar consta în eliberarea de blestemul unui trup material, atunci Pavel nu ne-ar fi învăţat că trupurile noastre vor învia din morţi. În Filipeni 3:21 el spune, “[Hristos] va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale.” La înviere veţi avea un trup pentru veci de veci – fie un trup slăvit şi satisfăcut în împărăţia lui Dumnezeu, fie unul oribil şi plin de suferinţă în iad.

Deci atunci când Pavel spune în Romani 7:24b “Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” el nu vrea să spună că trupul este rău şi că mântuirea înseamnă să scapi odată de trupul acesta aşa cum un fluture scapă de cocon. Ce vrea Pavel să spună? La ce se referă “trupul de moarte”?

Vrea să spună cel puţin două lucruri,: În primul rând, trupul va muri deoarece noi toţi moştenim blestemul lui Adam (Romani 5:12); şi în al doilea rând, trupul se coalizează cu păcatul şi aduce roade pentru moarte (Romani 7:5). Trupul va muri deoarece noi toţi suntem creaturi căzute; şi trupul va muri pentru că este un trădător. Intră în parteneriat cu păcatul ca să ne ducă mereu şi mereu în robie (Romani 6:13). Deci trupul este un “trup de moarte” nu pentru că este intrinsec rău, ci pentru că este decăzut şi se vinde răului.

Pavel explică termenul “trup de moarte” câteva versete mai târziu în Romani 8:10. El spune, “Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.” Acest trup este ca şi mort. Va muri. Acesta este efectul blestemului.

Deci ce spune Pavel în Romani 7:24 atunci când strigă, “Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” Nu strigă după o separare a trupului de duh. Ar fi putut să împlinească această separare prin sinucidere. Ci strigă după izbăvirea de ispitele trupului acum, şi după răscumpărarea trupului în final la înviere. Romani 8:11 merge mai departe şi spune, “Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” Trupul vostru va fi înviat. După aceasta tânjeşte el – după un trup răscumpărat, al învierii.

Cu alte cuvinte, răscumpărarea – izbăvirea – pe care a achiziţionat-o Hristos la cruce ni se aplică în etape, nu toată odată. Aţi văzut lucrul acesta în Romani 8:10, că duhul vostru este viu şi nu va muri niciodată dar trupul vostru este sortit să moară. Sau uitaţi-vă la ce spune Romani 8:23: “Şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.” Răscumparea vine la noi în etape: Noi deja avem acum Duhul Sfânt. Şi duhurile noastre sunt deja vii acum datorită neprihănirii lui Hristos. Dar suspinăm încă. De ce? Deoarece trebuie să aşteptăm ca trupurile noastre să fie răscumpărate. Când se va întâmpla aceasta? La înviere.

“O nenorocitul de mine! Cine mă va elibera de acest trup de moarte?” Acesta este strigătul real al unui sfânt creştin. Nu pentru că nu suntem răscumpăraţi, ci pentru că răscumpărarea pe care a cumpărat-o Hristos pentru noi vine în etape. Mai întâi, viaţă în duh, îndreptăţire şi sfinţire progresivă; apoi la înviere, răscumpărarea trupurilor. Până atunci avem un trup de moarte, şi suspinăm. Suspinăm din cauza bolilor sale şi suspinăm din cauza complicităţii sale trădătoare cu păcatul. Romani 7:24 este un strigăt creştin.

** 9. Legea păcatului şi a morţii **

Cum să răspundem atunci la contra-argumentul că Romani 8:1-2 pare să semnaleze că în Hristos eşecurile din Romani 7 sunt lăsate în urmă? Pavel începe Romani 8 cu aceste cuvinte: “Acum [!] dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.” Mulţi comentatori cred că aceasta înseamnă că experienţa din Romani 7 este trecută şi încheiată.

Remarcaţi în special termenul “Legea păcatului şi a morţii” din versetul 2 şi comparaţi-l cu Romani 7:22-23, “Fiindcă, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.” Aici vedeţi termenul, “Legea păcatului.” Este un principiu, sau o putere sau o regulă a păcatului care lucrează prin trup (tocmai după cum am văzut – care face ca trupul să fie un “trup de moarte”), şi care-l ia prizonier pe Pavel aşa că acesta face ceea ce nu vrea să facă.

Dar acum în Romani 8:2 se spune, “Acum … legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului.” Deci cei care se află de partea cealaltă a acestei dezbateri spun, “Vedeţi, Romani 7 descrie experienţa unei persoane înainte ca persoana aceea să fie în Hristos – înainte să fie creştin. Înainte să fii creştin şi să ai Duhul Sfânt, ‘Legea păcatului’ te ia prizonier. Şi după ce devii creştin şi ai Duhul Sfânt, eşti eliberat de Legea păcatului.”

Dar este oare atât de simplu? Vrea Romani 8:2 să spună că după ce devii creştin, acest principiu sau această regulă sau autoritate a păcatului nu mai are deloc câştig de cauză? Am încercat pe parcursul a câtorva predici să arăt că nu aceasta este ceea ce ne învaţă Pavel. De fapt, el ne învaţă tocmai opusul. Păcatul ameninţă – tot timpul – să aibă câştig de cauză în viaţa creştină şi noi trebuie să luptăm împotriva lui. Versetul 13 al capitolului 8 spune că trebuie să “faceţi să moară faptele trupului.” Romani 6:13 spune, “Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii.” Bătălia este reală. Şi înfrângerea temporară este posibilă.

Deci ce vrea să însemne libertatea din Romani 8:2 atunci când spune, “Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii”? Cred că înseamnă exact acelaşi lucru pe care-l spune Romani 6:14, “Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” Nimeni nu crede că aceasta înseamnă că în momentul în care eşti îndreptăţit devii perfect, fără păcat. Majoritatea oamenilor sunt de acord că înseamnă că puterea decisivă şi finală a păcatului de a-ţi domina şi distruge viaţa, este zdrobită. Intri într-o nouă libertate. Cu puterea Duhului poţi învinge păcatul.

Deci atunci când Pavel spune în Romani 7:23 că “Legea păcatului” îl face rob, şi apoi spune în Romani 8:2 că Duhul de viaţă în Hristos Isus l-a izbăvit de Legea păcatului, cred că vrea să spună că înfrângerea şi robia din Romani 7:23 nu este starea lui principală sau finală. Duhul l-a izbăvit de “Legea păcatului” ca şi putere decisivă, finală de a-l învinge şi a-l distruge. Duhul îi dă deseori victoria. Îi dă victoria în mod progresiv crescător. Şi în cele din urmă îi va da victoria finală. El nu poate fi distrus de “Legea păcatului” deoarece spatele duşmanului a fost frânt. Capul i-a fost tăiat de trup. Luptăm împotriva lui ca şi împotriva unui duşman învins. Şi vom învinge în Hristos Isus care a cumpărat victoria.

Daţi-mi voie să închei cu o aplicaţie practică. Având în vedere descrierea biblică a condiţiei noastre umane – că există o “lege a păcatului şi a morţii,” şi că trupul este sub un blestem şi devine baza de operaţii pentru această lege a păcatului, şi ca urmare este un trup de moarte, şi având în vedere faptul că răscumpărarea de “legea păcatului” şi de trupul de moarte pe care o avem în Hristos Isus vine progresiv şi în etape – toate acestea ar trebui să ne pregătească să nu fim surprinşi sau clătinaţi în mod nejustificat atunci când întâlnim în noi înşine şi în alţii pofte excesive şi distorsionate care ne ispitesc să păcătuim.

Pofte excesive şi distorsionate

Vedem pofte excesive pentru recreere care ne ispitesc la lenevie. Vedem pofte excesive pentru mâncare care ne ispitesc la îmbuibare. Vedem dorinţe excesive pentru băutură care ne ispitesc la alcoolism. Vedem dorinţe excesive pentru sex care ne ispitesc la gânduri de curvie. Şi pe lângă toate acestea, legea păcatului nu numai că produce pofte excesive, ci produce pofte distorsionate. Vedem dorinţe distorsionate pentru mâncare care-i ispitesc pe oameni să mânânce argilă de râu în unele state din sud, sau să înfulece pungi întregi de biscuiţi. Vedem dorinţe distorsionate pentru sex care-i fac pe oameni să caute satisfacţie alături de oameni de acelaşi sex. Vedem oameni cu dorinţe distorsionate pentru plăcere care-i ispitesc să folosească marihuana, viteza excesivă, cocaină sau LSD.

Şi ceea ce vreau să fac, ca de obicei, este să vă îndrept înspre un realism biblic în Isus Hristos. Prin credinţa în Hristos noi suntem uniţi cu El. El devine iertarea şi neprihănirea noastră. Şi Duhul Lui ni se dă nouă. Şi acum problema nu este aceasta: Ai tu dorinţe excesive sau dorinţe distorsionate? Ci este următoarea: Vei continua să strigi ca şi Pavel: “O nenorocitul de mine” şi să nu mai priveşti la tine ci la Hristos ca la singura ta nădejde, şi să lupţi în puterea pe care ţi-o dă El şi să omori faptele trupului (Romani 8:13)? Sau te vei preda în întregime şi te vei vinde în cele din urmă unui stăpân străin al robilor şi vei cădea la pace cu trupul de moarte şi cu legea păcatului?

Isus Hristos, care a murit ca să cumpere trupul tău pentru slava Sa, este vrednic de întreaga ta loialitate. Hristos poate mântui. Nimeni altcineva. Nu vă lepădaţi de El pentru plăcerile trecătoare ale legii păcatului şi ale trupului de moarte.