Romani 2:25-29

Tăierea împrejur, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur. Dacă deci, cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur? Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur? Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înlăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu dela oameni, ci dela Dumnezeu.

Cum Devine Iudeu Cineva dintre Neamuri

Punctul principal pe care vreau să-l subliniez din acest text este că Dumnezeu te va privi ca pe un Iudeu – adică, cu toate că eşti dintre Neamuri, te va socoti ca şi cum ai fi din poporului ales de El – dacă respecţi cerinţele Legii, adică, dacă împlineşti Legea. Îmi bazez afirmaţia în mod deosebit pe versetul 26: "Dacă deci, cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur? " Cu alte cuvinte, o persoană dintre Neamuri (aceasta este însemnătatea expresiei "cel netăiat împrejur") care împlineşte cerinţele Legii va fi socotită ca fiind un Iudeu adevărat – un membru adevărat al poporului Israel ales al lui Dumnezeu.

Acum, sunt cel puţin trei întrebări urgente pe care s-ar putea să le puteţi pune cu privire la acest punct principal.

1. O întrebare ar putea fi: Credeam că scopul principal al acestui pasaj (Romani 2) este să arate că Iudeii sunt sub păcat şi au nevoie de Evanghelia îndreptăţirii prin credinţă (Romani 3:9). De ce punctează Pavel aici despre Neamuri devenind Iudei? Pare că afirmaţia este la nelalocul ei. Cum se potriveşte aceasta cu scopul general de a arăta că toţi sunt sub păcat?
2. O altă întrebare pe care s-ar putea să o puneţi ar fi: Cum se potriveşte promisiunea că cei dintre Neamuri vor fi priviţi ca şi Iudei adevăraţi dacă respectă cerinţele Legii, cu promisiunea că noi suntem îndreptăţiţi nu prin faptele Legii ci prin credinţă (Romani 3:28)? Devine această promisiune din Romani 2:26 realitate pentru oricine? Sau este ipotetică? Este aceasta cu adevărat experienţa creştină – să împlineşti cerinţele Legii şi astfel să fii socotit ca şi un Iudeu adevărat?
3. În cele din urmă, ai putea întreba: De ce contează dacă sunt sau nu sunt considerat Iudeu? Nu mă trezesc dimineaţa dorindu-mi să fi fost Iudeu. De ce te-ai gândi să predici un mesaj care să aibă o noţiune atât de străină ca şi punct principal? Aceasta nu este o nevoie resimţită de oameni. În cele din urmă cine-şi doreşte să fie un Iudeu adevărat? Şi de ce şi-ar dori aşa ceva?

Vreau să organizez mesajul acesta răspunzând pe rând la cele trei întrebări.

Întrebări - Obiecţii Posibile

1. Mai întâi, dacă scopul capitolului Romani 2 este să arate că Iudeii sunt sub păcat şi au nevoie de Evanghelie (Romani 3:9), de ce vorbeşte Pavel în versetul 26 despre Neamuri devenind Iudei? Pare în afara contextului. Cum se potriveşte afirmaţia aceasta cu scopul lui general de a ne arăta că toţi sunt sub păcat?

Remarcaţi versetul 25 şi legătura lui cu versetul 26. "Tăierea împrejur, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur." La aceasta ne aşteptăm în acestă secţiune: la un cuvânt pentru Iudei. Care este scopul versetului 25? Scopul este că semnele exterioare ale alegerii şi privilegiului – semnele exterioare ale faptului că eşti Iudeu – n-au nici o valoare reală dacă persoana care are aceste semne trăieşte o viaţă care încalcă Legea. Cu alte cuvinte, dacă respingi mesajul real al Legii lui Dumnezeu şi ai o inimă revoltată împotriva lui Dumnezeu, atunci ritualurile exterioare, cum ar fi circumcizia, nu îţi sunt de nici un folos. Nu vei fi împăcat cu Dumnezeu.

Deci Pavel îşi susţine mesajul din versetele 17-24 că în general Iudeii din zilele lui nu se învăţau pe ei înşişi înţelesul real al Legii (versetul 21), şi încălcau Legea în aspectele ei esenţiale. Şi faptul că aveau semnele exterioare ale legământului, cum era circumcizia, nu le era de nici un folos ca să-i ferească de judecată. Ei sunt sub păcat şi au nevoie de darul neprihănirii, aşa cum avem nevoie de el şi noi Neamurile.

Acum legătura cu versetul 26. Pavel schiţează o lecţie pentru Neamuri: "Dacă deci, cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?" Cu alte cuvinte, dacă eşecul tău în a împlini Legea înseamnă că circumcizia ta nu are nici o valoare (versetul 25), atunci rezultă că lucrul esenţial nu este ceva exterior cum ar fi circumcizia, ci o înţelegere adevărată a ceea ce învăţa Legea despre inimă, credinţă şi ascultarea care vine din credinţă (vedeţi mesajul de săptămâna trecută). Şi dacă aceasta contează cu adevărat, atunci Neamurile – cei netăiaţi împrejur – care înţeleg sensul real al Legii şi au inimile schimbate de Duhul Sfânt şi trăiesc în ascultarea credinţei (vedeţi 1:5; 16:26), vor fi, în realitate, Iudei adevăraţi.

Convertirile Neamurilor Duc la Convertiri ale Iudeilor

De ce să punctăm lucrul acesta? Pentru că arată cel puţin două lucruri pe care Pavel vrea să le spună rudelor sale Iudeii ca să-i ajute, să-i pregătească pentru Evanghelie.

1. Dacă cei din afară, cum ar fi Neamurile, moştenesc într-adevăr promisiunile date Iudeilor în timp ce Iudeii nu le moştenesc, arată cât de greşit au înţeles Iudeii propria lor Lege. Aşa cum spune versetul 21, Iudeii nu se învăţau pe ei înşişi. S-au împiedicat de mesajul real al credinţei şi au transformat Legea într-un catalog de performanţe exterioare. Dacă Neamurile pot deveni Iudei şi pot moşteni promisiunile, atunci Iudeii au pierdut cu adevărat din vedere însemnătatea Legii. Ei pun realitatea exterioară, cum este circumcizia, acolo unde ar trebui să fie realitatea internă, cum ar fi credinţa (vezi Romani 9:32).
2. Dacă cei din afară, cum ar fi Neamurile, iau într-adevăr în împărăţia lui Dumnezeu locul Israeliţilor născuţi de drept, atunci aceasta arată cât de mult au nevoie Iudeii să fie mântuiţi. Ei nu sunt priviţi doar ca fiind pierduţi, deoarece oricare altul este pierdut; pierderea lor este chiar mai clară, pentru că cei care sunt candidaţi mai puţin probabili decât ei, sunt mântuiţi şi iau parte la masa mântuirii, în timp ce Iudeii nu iau parte.

Deci răspunsul meu la prima întrebare este: Pavel aduce în discuţie situaţia cu Neamurile care devin Iudei ca să-i ajute pe Iudei să vadă că şi-au citit greşit Bibliile şi au cu adevărat nevoie de mântuire prin har prin credinţă, la fel ca şi Neamurile care moştenesc tocmai promisiunile care ei credeau că le aparţin doar Iudeilor.

2. A doua întrebare ar putea fi: Dacă punctul tău principal este că Dumnezeu va considera pe cei dintre Neamuri ca pe nişte Iudei dacă aceştia respectă cerinţele Legii, cum se potriveşte aceasta cu promisiunea că suntem îndreptăţiţi nu prin faptele Legii ci prin credinţă (Romani 3:28)? Devine această promisiune din versetul 26 adevărată pentru oricine, sau este ipotetică? Este aceasta cu adevărat experienţa creştină – să împlineşti cerinţele Legii şi astfel să fii socotit ca fiind un Iudeu adevărat?

Nu pierdeţi din vedere faptul că ne concentrăm atenţia pe versetul 26: "Dacă deci, cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?" Eu consider că afirmaţia aceasta înseamnă că, dacă respecţi Legea aşa cum trebuie ea respectată, atunci, chiar dacă eşti dintre Neamuri, vei fi considerat de Dumnezeu ca parte a poporului ales – ceea ce include moştenirea vieţii veşnice. Adică, vei intra în viaţa veşnică dacă vei împlini adevărata intenţie a Legii (vezi 2:7).

Acum daţi-mi voie să dau două răspunsuri la întrebarea dacă aceasta este o experienţă creştină şi cum se potriveşte cu îndreptăţirea prin credinţă şi numai prin credinţă. Să începem cu contextul imediat şi apoi să mergem la Romani 8.

În versetul 27, Pavel repetă adevărul că cel care este "netăiat împrejur în trup" va fi în postura de judecător, şi nu de judecat, în ziua de pe urmă, "dacă ţine [literal: împlineşte] Legea". Apoi versetul 28 începe cu cuvântul "căci" [textul în limba Greacă şi versiunea din limba engleză, n.tr.] pentru a arăta că Pavel susţine ceea ce tocmai a spus, şi anume, că Neamurile care împlinesc Legea vor fi socotite ca şi Iudei adevăraţi şi vor fi în poziţia de judecători, şi nu de judecaţi, în ziua de apoi.

Şi ceea ce spune el ca să susţină aceasta, mai ales în versetul 29, este de mare ajutor în a înţelege cum sunt socotiţi drept Iudei cei dintre Neamuri dacă împlinesc Legea în adevăratul ei sens. Versetele 28-29: "[Căci] Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înlăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă..."

Esenţa versetului 29 este că Duhul Sfânt este Cel care-i face pe cei dintre Neamuri şi netăiaţi împrejur în Iudei tăiaţi împrejur, şi anume, prin tăierea împrejur a inimilor lor. Tăierea împrejur, spune Pavel, este, în esenţă, o schimbare interioară a inimii, nu o schimbare în exterior a organului sexual. Atunci când el contrastează "slova" cu "Duhul" (versetul 29), el vrea să spună că Iudeii experimentaseră Legea la nivel exterior ("slova"). Dar, de fapt, Legea cerea o schimbare interioară produsă de Duhul Sfânt, chiar dacă Legea însăşi nu putea produce acea schimbare (vezi Romani 8:3 şi versetele următoare).

Ei bine, toate acestea arată că Pavel se gândeşte la creştini aici, pentru că acesta este felul în care vorbeşte el despre convertirea creştină. De exemplu, în 2 Corinteni 3:5-6, el spune, "Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa."

Slova Legii – Duhul Legii

Cu alte cuvinte, în spatele acestui limbaj de "slovă" şi "Duh" este întreaga înţelegere a lui Pavel cu privire la viaţa creştină ca şi o expresie a "noului legământ." În promisiunile noului legământ, pe care Isus l-a cumpărat cu propriul lui sânge (Luca 22:20), Dumnezeu promite să scoată afară inima de piatră şi să ne dea o inimă nouă şi să pună Duhul Lui în noi şi să ne facă să umblăm în Legea Lui. Ascultaţi ce spune Ezechiel 36:27b: "Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele." (vedeţi de asemenea Ezechiel 11:19-20).

Această promisiune arată că respectarea Legii şi împlinirea Legii sunt un lucru pe care l-a promis Dumnezeu atunci când a fost dat Duhul Sfânt poporului său în plinătatea noului legământ. Deci atunci când versetul 26 spune, "Dacă deci, cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?" ar trebui să înţelegem că vorbeşte despre creştinul dintre Neamuri căruia i s-a dat "Duhul" şi a încetat să mai considere Legea ca ca pe o "slovă" moartă. Ci, mai degrabă, Legea a devenit acum expresia voii morale bune a lui Dumnezeu pentru viaţă care creşte ca o roadă a tăierii împrejur a inimii pe care o face Duhul Sfânt. Cu alte cuvinte, ţinerea cerinţelor Legii este un dar fără plată al Duhului.

Acesta nu este legalism. Aceasta nu este câştigarea mântuirii. Aceasta este ascultarea credinţei despre care Pavel, a spus în Romani 1:5 că a fost ţelul lucrării lui: "prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate Neamurile." A ţine cerinţele Legii înseamnă a descoperi că Legea ne învaţă cu adevărat ca să ne încredem în harul lui Dumnezeu şi apoi a trăi într-un fel care arată realitatea acestei încrederi prin puterea "Duhului" care trăieşte în noi, şi prin nu "slova" moartă şi fără de putere.

Al doilea răspuns pe care-l am la întrebarea (Ţinerea Legii pentru a fi considerat un Iudeu adevărat – este aceasta o experienţă creştină reală?) ne este dat uitându-ne la Romani 8:3-4: "Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pămîntească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţînd, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi [aceeaşi idee ca şi în Romani 2:26-27], care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului."

Aceasta arată clar că ideea împlinirii Legii este o experienţă creştină şi că aceasta se întâmplă cu adevărat, şi se întâmplă în vieţile celor care umblă în Duhul. Hristos a murit pentru noi şi a cumpărat pentru noi binecuvântările noului legământ ale Duhului, şi acum El este la lucru în vieţile noastre dându-ne puterea să trăim – nu perfect, dar îndeajuns ca să arătăm că ne încredem în El – legea morală a lui Dumnezeu.

Acum mergem înapoi la Romani 2:26, "Dacă deci, cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?" Ceea ce înseamnă că Hristos a murit pentru noi şi a cumpărat pentru noi darul şi puterea Duhului Sfânt aşa cum a fost promis în noul legământ. Duhul din noi ne-a eliberat de Lege, de "slova" moartă (Romani 7:6) şi ne-a arătat că Legea este într-adevăr o chemare la a ne încrede în Dumnezeul milos şi plin de har pentru darul fără plată al iertării şi neprihănirii şi la a lăsa ca voia Lui morală să călăuzească felul în care ne arătăm credinţa în viaţă.

Deci, chiar dacă noi suntem dintre Neamuri şi poate că nu suntem tăiaţi împrejur din punct de vedere fizic, noi împlinim Legea şi suntem consideraţi de Dumnezeu ca fiind adevăraţi Iudei pe baza credinţei noastre, care este confirmată de ascultarea noastră faţă de legea morală a lui Dumnezeu. Şi ştim că Pavel vorbeşte despre legea morală a lui Dumnezeu şi nu despre legea ceremonială, pentru că tăierea împrejur nu este inclusă. Şi ştim că vorbeşte despre o ascultare sinceră, nu o ascultare perfectă, pentru că esenţa noului legământ este sângele lui Hristos care acoperă toate păcatele noastre (Luca 22:20; Evrei 8:12), de care nu am mai avea nevoie dacă am fi făcuţi fără păcat la convertire.

3. În cele din urmă, cineva ar putea întreba: De ce contează dacă sunt sau nu sunt considerat a fi Iudeu? Nu mă trezesc dimineaţa dorindu-mi să fiu Iudeu. De ce te-ai gândi să predici un mesaj care are o noţiune atât de străină ca şi mesaj principal? Cine doreşte să fie un adevărat Iudeu? Şi de ce ar dori cineva lucrul acesta?

Din moment ce timpul nostru s-a scurs şi intenţionez să continui cu punctul acesta săptămâna viitoare, mă voi mulţumi cu menţionarea a două motive scurte şi foarte importante.

Unul este că Dumnezeu se străduieşte să-ţi explice că eşti un Iudeu adevărat. Acesta este cuvântul lui Dumnezeu pentru tine cu privire la cine eşti tu dacă eşti credincios. Dacă spui că nu te  interesează să fii Iudeu este ca şi cum ai spune că nu eşti interesat să-ţi cunoşti adevărata identitate. De la cădere, noi toţi suntem ca nişte oameni care am trecut prin chinuri groaznice şi ne-am pierdut memoria. Suntem cu toţii loviţi de amnezie. Şi ne vânturăm prin lume încercând să aflăm cine suntem.

O singura Persoană ştie cine suntem. Dumnezeu. El ne-a creat. El ne defineşte. Dacă vom şti vreodată cine suntem în esenţa noastră, vom afla lucrul acesta de la Dumnezeu, sau nu-l vom afla niciodată. De aceea, este un mare dar pentru noi ca El să ne spună că o parte esenţială a identităţii noastre este că noi suntem Iudei adevăraţi dacă împlinim ascultarea credinţei. Nu respingeţi darul bun al lui Dumnezeu pentru că nu puteţi vedea beneficiile care decurg din faptul că eşti un Iudeu adevărat. Acesta este primul lucru pe care l-aş spune: Dumnezeu îţi spune cine eşti. Ascultă cu atenţie. Primeşte darul. Nu presupune că ştii tu mai bine ce eşti decât de ceea ce zice Dumnezeu că eşti.

Şi în cele din urmă, aş spune, ar trebui să vrei să fii un Iudeu adevărat pentru că "mântuirea vine de la Iudei" (Ioan 4:22) şi toate promisiunile lui Dumnezeu sunt ale tale dacă eşti un Iudeu adevărat (vezi Romani 11:17-18). Ce lucru măreţ este să fii capabil să mergi la întreaga Biblie, Vechiul şi Noul Testament, şi să ştii că "aceasta este cartea mea." Eu sunt Iudeu. Acestea sunt promisiunile mele. Aceasta este povestea mea. Acesta este Mesia al meu. Acesta este Dumnezeul meu (Ieremia 31:33). Poţi spune lucrul acesta astăzi – Iudeu sau dintre Neamuri – dacă te vei încrede în mila atot-suficientă a lui Dumnezeu în Isus Hristos şi te vei pocăi de păcatele tale.

Voi continua de aici săptămâna viitoare. Vreau ca să vă bucuraţi de aceasta. Tot ceea ce am putut face astăzi a fost să pun o temelie. Săptămâna viitoare vom face un pas înapoi şi vom privi la imaginea de ansamblu care ne arată de ce este o bucurie aşa de mare să fii un Iudeu adevărat.

© Desiring God

Permisiuni: Aveţi permisiunea şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice format, cu condiţia să nu modificaţi cuvintele în nici un fel şi să nu cereţi bani mai mulţi decât v-a costat copierea materialului. Pentru postarea pe internet, preferăm un link către acest document de pe pagina noastră. Orice excepţie de la cele de mai sus trebuie aprobată de către Desiring God.

Vă rugăm să includeţi următoarea afirmaţie pe orice copie a acestui material pe care-l distribuiţi: De John Piper. © Desiring God. Pagina web: www.desiringGod.org.