Romani 5:9-11

Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. 10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. 11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

Împăcarea cu Dumnezeu este un dar de la Dumnezeu

Ne concentrăm astăzi numai pe versetul 11. Să începem în această dimineaţă nota de de Crăciun din acest verset. Nota aceasta de Crăciun se găseşte în cuvântul "căpătat." "Prin care am căpătat împăcarea." Cuvântul "căpătat" înseamnă că această împăcare este un dar şi noi îl primim. Aceasta este ceea ce dă acestui verset o notă de Crăciun. Dumnezeu ne dă un dar şi noi îl primim.

Această înseamnă că, odinioară, eu şi voi eram în conflict cu Dumnezeu. Noi aveam păcat; El avea mânie. Am văzut lucrul acesta cu claritate, săptămâna trecută, din versetele 9 şi 10. Versetul 9 vorbeşte despre ce înseamnă a fi salvat de mânia lui Dumnezeu. Şi versetul 10 vorbeşte despre vremea când eram cu toţii vrăjmaşi cu Dumnezeu. Dar ceva s-a întâmplat pentru a schimba situaţia aceasta.

Versetul 10 ne spune exact ce s-a întâmplat. "Am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său." A avut loc moartea lui Hristos. Şi când Fiul lui Dumnezeu a murit pentru păcatele noastre, a preluat asupra Sa toată vrăjmăşia pe care o avea Dumnezeu împotriva poporului Său. Deci moartea lui Hristos este obiectivă, istorică, de neschimbat, temelia de granit a împăcării noastre cu Dumnezeu.

Nu pierdeţi din vedere acest mare adevăr. Dumnezeu a realizat împăcarea, adică, Dumnezeu a asigurat temelia împăcării – El a cumpărat privilegiul împăcării – fără aportul nostru. Înainte ca noi să apărem pe scenă sau să fi făcut ceva ca să ajutăm, lucrarea decisivă a împăcării fusese făcută. Acolo unde este păcat trebuie să fie şi pedeapsă. Acolo unde am desconsiderat slava lui Dumnezeu, trebuie să existe răzbunare, şi desconsiderarea lui Dumnezeu trebuie să fie scoasă la iveală în toată urâciunea ei. Aceasta este ceea ce a făcut moartea lui Hristos. Şi a făcut-o fără ajutorul sau cooperarea noastră.

Acest principiu al dreptăţii se aplică şi în cazurile legale de astăzi. Să presupunem că încalci legea – să zicem că aveai 100km/oră într-o zonă în care nu este permis mai mult de 70km/oră. Acum statul este într-o relaţie de vrăjmăşie cu tine. Ai încălcat legea şi te-ai răzvrătit împotriva autorităţii statului şi a dreptului acestuia de a impune limite asupra vieţii tale pentru binele comun. Ca urmare statul cere o plată ca să fie împăcare între voi şi el. Poate ai pierdut scrisoarea de înştiinţare a amenzii şi ai uitat de această încălcare a legii. Dar statul nu uită, şi îţi trimite prin poştă o citaţie ca să te prezinţi la tribunal. Statul nu este prietenos. A avut loc o încălcare a legii şi trebuie rezolvată. Se va aplica o pedeapsă. Aceasta este ceea ce cere legea pentru a restabili cinstea şi dreptatea statului.

La fel este şi cu noi şi cu Dumnezeu. Noi am încălcat legile Lui. Am desconsiderat slava Sa. Am neglijat părtăşia cu El. Am încălcat încredeera în promisiunile Sale. Am respins dreptul şi autoritatea Sa de a ne conduce. Şi astfel suntem răzvrătiţi şi înstrăinaţi faţă de El. Dar cu mult înainte să apărem noi pe scenă şi să ne comportăm astfel, Dumnezeu a cumpărat împăcarea noastră. Nenumăratele amenzi de trafic ale tuturor celor din poporul lui Dumnezeu au fost plătite pe deplin înainte ca noi să ne fi născut. Deci, Pavel spune în versetul 11, că tot ceea ce ne rămâne nouă să facem ca să fim împăcaţi cu Dumnezeu este "să primim împăcarea." Este o frază glorioasă. "Primiţi împăcarea." Nu încercaţi să o realizaţi voi. Nu o câştigaţi. Nu lucraţi pentru ea. Nu suferiţi pentru ea. Nu plătiţi pentru ea. Primiţi-o.

Aceasta este marea notă de Crăciun din versetul 11. Împăcarea cu Dumnezeu este un dar de la Dumnezeu.

Pentru cine este darul?

Dacă întrebi acum, pentru cine este darul, răspunsul este: este pentru oricine îl va primi. Ceea ce ridică foarte sus ştacheta în înţelegerea a ceea ce înseamnă cu adevărat primirea. Deci să ne gândim pentru un moment la lucrul acesta şi să ne uităm la restul versetului.

Versetul 11 spune, "Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea." Deci punctul principal al acestui verset este că creştinii se bucură în Dumnezeu. Asta îneamnă că exultăm de bucurie, ne mândrim, Îl slăvim pe Dumnezeu prin Hristos.

Dar la ce face referire versetul atunci când începe cu „şi nu numai atât”? Ei bine, mi se pare că Pavel vrea să vedem versetul 11 ca pe o prelungire a versetelor 2 şi 3 pentru că acolo se foloseşte acelaşi limbaj de preamărire. Versetul 2b spune, „Ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.” Acelaşi cuvânt pentru „bucurie” este folosit şi aici în versetul 11. Deci accentul din versetul 2 cade pe faptul că slava lui Dumnezeu nu este pe deplin prezentă cu noi. Ci plinătatea aceea este viitare. Nădăjduim în ea şi în această nădejde suntem plini de extaz, ne bucurăm, ne lăudăm şi dăm slavă.

Apoi în versetul 3 Pavel foloseşte chiar fraza pe care o foloseşte în versetul 11 pentru a arăta că mai este ceva pe lângă nădejdea slavei lui Dumnezeu, pentru care ne bucurăm. Versetul 3 spune, „Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre.” Deci Pavel vrea să se asigure că bucuria noastră nu este numai în nădejde ci şi în durerea şi în necazurile care încearcă credinţa noastră şi care ne fac mai încrezători de faptul că suntem adevăraţii beneficiari ai nădejdii slavei lui Dumnezeu. Durerea produce răbdare şi răbdarea produce o credinţă dovedită, purificată, călită, ca oţelul, care ne dă nădejdea că suntem cu adevărat creştini şi că vom moşteni slava lui Dumnezeu.

Pavel se străduieşte în versetele 6-10 să ne dea asigurarea că vom fi salvaţi cu adevărat de mânie şi că vom moşteni slava lui Dumnezeu. Apoi în versetul 11 el spune acelaşi lucru pe care l-a spus în versetul 3 ca să ridice bucuria noastră la un alt nivel. El spune, „Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.” Acum, ce este nou în această bucurie? Lucrul nou este acela că este actuală şi foarte personală.

În versetul 2 ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

În versetul 3 ne bucurăm în necazurile noastre care purifică credinţa noastră şi ne ajută să nădăjduim pe deplin în acea slavă viitoare.

Darul lui Dumnezeu, împăcat

Dar în versetul 11 nu mai este o bucurie în nădejde, ci o bucurie prezentă în Dumnezeu Însuşi. Nu numai aceasta – nu numai că ne bucurăm în nădejde şi în necazuri – dar acum ne bucurăm în Dumnezeu Însuşi. Şi remarcaţi faptul că Pavel nu spune că aceasta este o a doua fază a creştinismului. Sau vreo experienţă specială pentru creştinii foarte maturi. „Ne bucurăm în Dumnezeu.” Aceasta este ceea ce facem noi creştinii.

Lucrul acesta merge foarte departe în a răspunde la întrebarea noastră cu privire la ce înseamnă să să „capeţi împăcarea” cu adevărat. A căpăta împăcarea înseamnă a-L experimenta pe Dumnezeu ca fiind împăcat, prietenos, personal şi prezent, şi de ajutor şi împlinitor al sufletului tău. Darul împăcării cu Dumnezeu este darul prin care-L primeşti pe Dumnezeu împăcat. Deci „a căpăta împăcarea” înseamnă a-L primi pe Dumnezeu ca şi împăcat. Asiguraţi-vă că vedeţi accentul biblic: a-L primi pe Dumnezeu, împăcat. Acesta este punctul versetului 11a: „Ne bucurăm în Dumnezeu.” Nu doar în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Nu doar în necazurile care întăresc acea nădejde. Ne bucurăm în Dumnezeu. Timpul este prezent. Persoana atotsatisfăcătoare este Dumnezeu.

Acum contrastaţi acest fel de primire cu un altul şi testaţi-vă pe voi înşivă ca să vedeţi dacă aţi primit împăcarea. Să presupunem că că un om foarte înţelept, foarte iubitor şi foarte puternic împachetează un dar foarte preţios şi vi-l dă cu promisiunea, „Dacă primeşti acest dar, îţi va fi bine, vei fi pe deplin satisfăcuţi şi te vei bucura.” Aşadar, iei darul în mâinile tale, dar în loc să-l deschizi şi să cauţi bucuria şi satisfacţia în acel dar, îl pui pe un raft în mansardă şi rămâne acolo nedesfăcut. Şi din când în când te gândeşti la promisiunea că, dacă primeşti darul, lucrurile vor merge bine pentru tine şi vei fi satisfăcut şi fericit. Şi te mângâi cu gândul că într-adevăr ai primit darul. Dar nu eşti foarte sigur. Şi te lupţi cu îndoiala întrebându-te dacă promisiunea este adevărată.

Oare aceasta înseamnă „căpătarea împăcării” din versetul 11? Vrea Pavel să spună, luaţi darul împăcării lui Dumnezeu, auziţi promisiunea că dacă-l primiţi, păcatele voastre vor fi iertate şi veţi avea viaţă veşnică şi Dumnezeu va face ca toate lucrurile să lucreze spre binele vostru şi voi spuneţi, „Pare o afacere bună. Cine nu şi-ar dori aşa ceva?” Ca urmare, luaţi darul împăcării şi îl puneţi pe raft în mansarda minţii voastre – „Iată, am primit împăcarea.” Este oare aceasta ceea ce vrea Pavel să spună prin „căpătarea împăcării”?

Nu cred. Acesta nu este creştinism, este magie. Şi dacă creştinismul nu este un anumit lucru, lucrul acela este magia.

Haideţi să schimbăm puţin ilustraţia. Chiar şi atunci când deschizi pachetul, împăcarea nu este ca majoritatea altor daruri. Să luăm de exemplu darul unei cutii de siguranţe. Primeşti o cutie de siguranţe, şi poate că eşti foarte recunoscător pentru că sunt absolut necesare ca să ai lumină în casă. Şi toată lumea doreşte electricitate. Aşa că eşti fericit cu acest dar folositor. Pui siguranţele de care ai nevoie momentan astfel încât aparatele tale casnice la care ţii foarte mult să meargă, şi celelalte siguranţe le pui la loc în cutie, şi apoi uiţi de ele complet până când una dintre ele se defectează. Apoi eşti din nou recunoscător pentru darul acesta şi mergi la tabloul de siguranţe, pui o siguranţă nouă şi după aceea iar uiţi de ele.

Primirea darului împăcării

Pentru mulţi oameni din biserică, aceasta este ceea ce ei numesc creştinism. Aşa înţeleg ei mântuirea şi calea spre cer. Dar nu aceasta este ceea ce vrea să spună Pavel aici prin căpătarea sau primirea împăcării. El vrea să spună că noi trebuie să o primim într-un fel în care ceea ce este în pachet să ne facă să exaltăm de bucurie. Şi în pachet este Dumnezeu împăcat cu noi.

Darul împăcării nu este darul lui Dumnezeu care face lucruri pentru tine. S-ar putea să spui că darul „mântuirii” este darul lui Dumnezeu care face lucruri pentru tine – salvându-te de la păcat, de vină şi de iad. Şi s-ar putea să spui că darul „îndreptăţirii” este darul lui Dumnezeu care face îndreptăţirea pentru tine – iertând păcatele tale şi socotindu-te neprihănit de dragul lui Hristos. Dar darul împăcării este diferit. Este Dumnezeu care ni-L dăruieşte Dumnezeu Însuşi.

Pentru ce? Ca să-L punem în mansardă? Ca să fie introdus în aparatele noastre electrice? Ca să devină vaselina de mare folos pentru toate roţile vieţilor noastre lumeşti astfel încât lucrurile să meargă mai bine cu tot ce ne face nouă plăcere? Nu, Pavel face foarte clar în acest verset motivul pentru care Dumnezeu ni se dăruieşte pe Sine împăcat. Răspunsul este, ca noi să putem să ne bucurăm în El. În EL. Şi nu în mod deosebit în darurile Lui. Nu în efectele împăcării cu El. Ci în El. „Noi ne bucurăm în Dumnezeu.”

Aici este testul dacă aţi primit sau nu împăcarea. Aţi deschis darul? Vă place ceea ce este înlăuntrul darului împăcării? Vă place cu adevărat? Şi anume, Dumnezeu.

Atunci, cum faceţi lucrul acesta practic?

Prin Domnul nostru Isus Hristos

Un răspuns este acela că noi primim împăcarea prin Isus Hristos şi ne bucurăm în Dumnezeu prin Isus Hristos.

Lucrarea lui Isus Hristos pentru experienţa noastră cu Dumnezeu este de o importanţă crucială în aceste 12 versete din Romani 5. Am văzut-o săptămâna trecută: lucrarea trecută a lui Dumnezeu a fost făcută prin Isus Hristos. Lucrarea viitoare a lui Dumnezeu va fi făcută prin Isus Hristos. Puteţi vedea din nou lucurl acesta în versetele 1 şi 2: avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, şi prin El avem acces la harul în care stăm.

Aici în versetul 11 o întâlnim din nou la două nivele diferite: „Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos [acesta este un nivel], prin care am căpătat împăcarea [acesta este alt nivel].”

Deci un răspuns la întrebarea: „Cum primim în mod practic împăcarea şi ne bucurăm în Dumnezeu?” este: faceţi-o prin Isus Hristos. Ceea ce înseamnă, cel puţin în parte, faceţi din portretul lui Isus în Biblie – din lucrarea şi cuvintele lui Isus portretizate în Noul Testament – faceţi conţinutul esenţial al bucuriei noastre în Dumnezeu. A fi bucuros fără conţinutul lui Hristos, nu-L onorează pe Hristos.

În 2 Corinteni 4:4,6, Pavel descrie convertirea în două moduri. În versetul 4 el spune că înseamnă a vedea „slava lui Hristos care este chipul lui Dumnezeu.” Şi în versetul 6 el spune că înseamnă a vedea „slava lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos.” În ambele cazuri vedeţi esenţa. Îl avem pe Hristos, chipul lui Dumnezeu, şi Îl avem pe Dumnezeu pe faţa lui Hristos.

Practic, ca să vă bucuraţi în Dumnezeu, vă bucuraţi în ceea ce vedeţi şi cunoaşteţi din Dumnezeu în portretul lui Isus Hristos. Şi aceasta ajunge să fie o experienţă deplină atunci când dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre de Duhul Sfânt, aşa cum spune versetul 5.

Auziţi punctul acesta de încheiere de Crăciun. Nu numai că Dumnezeu a cumpărat împăcarea noastră prin moartea Domnului Isus Hristos (versetul 10), şi nu numai că Dumnezeu ne-a făcut în stare să primim acea împăcare prin Domnul Isus Hristos (versetul 11b), dar chiar acum, spune versetul 11a, ne bucurăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.

Isus a cumpărat împăcarea noastră. Isus ne-a făcut în stare să primim împăcarea şi să deschidem darul. Şi Isus Însuşi luminează cu putere prin hârtia care împachetează darul – acest dar de nedescris – ca şi Dumnezeu întrupat, şi dă naştere la toată bucuria noastră în Dumnezeu.

Uitaţi-vă la Isus de acest Crăciun. Primiţi împăcarea pe care a cumpărat-o El. N-o puneţi pe raft nedeschisă. Şi n-o deschideţi ca să o faceţi un mijloc pentru toate celelalte plăceri ale voastre. Deschideţi darul şi bucuraţi-vă de dar. Bucuraţi-vă în Dumnezeu. Faceţi-L pe El desfătarea voastră. Faceţi-L pe El comoara voastră.