Romani 8:25-27

25 Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare. 26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. 27 Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

Astăzi ne concentrăm din nou atenţia asupra textului din Romani 8:26-27. Aici ni se spune că în slăbiciunea noastră, Duhul lui Dumnezeu ne ajută pentru că nu ştim să ne rugăm aşa cum ar trebui, şi ca urmare Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi ni se spune că Dumnezeu Tatăl – Cel care ne cercetează inimile – cunoaşte năzuinţa Duhului deoarece Duhul se roagă pentru noi în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Aşa că Dumnezeu Tatăl răspunde întotdeauna la rugăciunile Duhului.

Săptămâna trecută am pus trei întrebări: 1) Ce anume se roagă Duhul pentru noi? 2) Cum se roagă Duhul pentru noi? 3) De ce se roagă Duhul pentru noi?

Ce anume se roagă Duhul pentru noi?

Am încercat să răspund doar la prima întrebare. Duhul se roagă pentru noi ca Dumnezeu să aducă acele decizii şi circumstanţe care să-L preamărească cel mai mult pe Hristos în vieţile noastre atunci când din cauza slăbiciunii noastre, nu ştim care este voia specifică a lui Dumnezeu pentru noi. Am argumentat că „slăbiciunea” din versetul 26 este asemenea suferinţelor, stricăciunii, deşertăciunii şi suspinelor din versetele 18-25. Cu alte cuvinte, boala şi calamităţile, planurile zădărnicite şi persecuţiile ne pun în situaţii în care suntem pur şi simplu perplexi neştiind dacă trebuie să scăpăm din pericol sau să stăm, să fim vindecaţi sau să îndurăm boala, să ne asumăm riscul sau să rămânem în siguranţă.

Nu ştim. Dar ceea ce ştim este că dorim ca Hristos să fie preamărit în trupurile noastre fie prin viaţă fie prin moarte – aşa cum a spus Pavel în Filipeni 1:20. Aceasta înseamnă să fii un „sfânt” – un creştin – şi sfinţii sunt aceia pentru care se roagă Duhul, după cum spune versetul 27. Aşadar aceasta este ceea ce îi cere Duhul Tatălui, însă El cunoaşte voia Tatălui şi îi cere ca să se împlinească anumite decizii şi circumstanţe care îl vor preamări cel mai bine pe Hristos.

Am spus că situaţia aceasta este relevantă pentru fiecare dintre voi care vă confruntaţi cu felurite boli şi suferinţi, şi că va fi din ce în ce mai relevantă pe măsură ce va creşte preţul care va trebui să fie plătit pentru că suntem creştini. Este chiar acum o chestiune absolut urgentă pentru unii dintre misionarii noştri. Ar trebui un misionar să părăsească India? Dar ce vom spune despre ostilităţile din alte ţări. De exemplu, iată o parte dintr-un email pe care l-am primit săptămâna trecută:

Cărţile noastre confiscate sunt acum analizate pentru a vedea dacă au un conţinut subversiv. Între timp am înaintat o hârtie la autorităţi anunţându-le intenţia noastră de a reîncepe întâlnirile publice. Atunci când avocatul nostru a dus hârtiile i s-a spus că ar fi fost primit mai bine dacă s-ar fi dus să-i blesteme. Aşa suntem noi primiţi de autorităţi. Vă rugăm să vă rugaţi pentru noi ca să avem multă înţelepciune. Nu este momentul cel mai prielnic pentru a fi prezentat aceste hârtii ... Când am stat şi am analizat care din fraţii şi surorile noastre din partea locului ar putea să ne susţină am realizat că fiecare dintre ei are un motiv foarte convingător cu privire la faptul că nu ar fi o idee bună să fie arestaţi în prezent. Există oare un timp convenabil pentru a fi arestat? Poate că nu, dar unele circumstanţe fac din lucrul acesta o şi mai mare problemă. Avem nevoie să auzim de la Domnul cu privire la cum să mergem mai departe ...

Da, ar fi de mare ajutor să primim răspuns de la Domnul sau să avem harul înţelepciunii depline. Şi este cu siguranţă bine să ne rugăm pentru asemenea lucruri. Dar s-ar putea ca această situaţie să fie una din situaţiile când „nu ştim cum trebuie să ne rugăm” şi suspinăm din cauza slăbiciunii noastre. Nu este minunat că Dumnezeu nu ne condamnă şi nici nu ne critică aici pentru că nu avem credinţa pentru a discerne voia Sa (aşa cum ar spune unii)?

Dorinţa lui Pavel este de a ne încuraja şi de a ne ajuta. Chiar şi atunci când nu ştim ce am vrea să ştim, şi nu ne putem ruga mai specific şi mai sigur cu privire la voia lui Dumnezeu, nu trebuie să ne pierdem cu firea, ci trebuie să credem că Dumnezeu are scopurile Lui în situaţia aceasta şi că s-a îngrijit de noi în slăbiciunea noastră. Duhul se roagă pentru noi.

Cum se roagă Duhul Sfânt pentru noi?

Iată a doua întrebare pe care am pus-o săptămâna trecută: Cum se roagă Duhul Sfânt pentru noi?

În ultima parte a versetului 26 Pavel spune, “Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” Ce înseamnă “Cu suspine negrăite”? Literal textul spune pur şi simplu, “cu suspine fără cuvinte.” La ce se referă aceasta? Se referă la suspinele noastre? Sau se referă la suspinele Duhului Sfânt? Sau există o a treia alternativă – cea pe care vreau să o argumentez, şi anume, că aceste suspine sunt suspinele noastre dar sunt şi suspinele Duhului pentru că El le inspiră şi le călăuzeşte în noi?

Iată de ce cred aşa şi de ce contează lucrul acesta.

Dacă Duhul Sfânt pur şi simplu comunică cu Tatăl despre ceea ce avem nevoie, nu-mi imaginez de ce ar avea nevoie să folosească suspine negrăite. El ştie exact ce doreşte să ceară. Nu este nici cea mai mică confuzie în mintea Lui şi El nu este niciodată confuz în ceea ce priveşte modul cum trebuie să comunice cu Tatăl. Aşa că mă îndoiesc că aceste suspine ar fi suspinele pe care Duhul le adresează Tatălui fără să fie şi suspinele noastre.

Un al doilea motiv pentru care gândesc astfel este că Cel care aude, înţelege şi răspunde la aceste suspine este Cel care cercetează inimile noastre, conform versetului 27. Cred că aceasta indică faptul că suspinele sunt în inima noastră, unde sunt experimentate ca şi suspine şi unde sunt auzite. “Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. (27) Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului.” Cu alte cuvinte, Duhul nu-şi trimite suspinele la Tatăl direct în cer. El le înregistrează în inimile noastre. Acolo sunt ele experimentate ca şi suspine – în inimile noastre. Cred că aceasta sugerează faptul că ele sunt suspinele noastre, nu doar suspinele Duhului.

Un al treilea argument este acela că suspinele în acest context caracterizează lumea căzută, iar Duhul nu este căzut şi nu are nevoie să suspine ca şi creaţia şi sfinţii. În versetul 22 Pavel spune, “Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.” Şi în versetul 23 el spune, “Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi.” Deci suspinele sunt o parte a slăbiciunii, deşertăciunii, durerii şi stricăciunii acestei lume căzute. Aceasta sugerează că suspinele din versetul 26 sunt de asemenea o parte a acestei slăbiciuni şi decăderi. Ele sunt suspinele noastre, inspirate şi călăuzite de Duhul Sfânt.

Al patrulea argument vine din analogia mărturiei Duhului din versetele 15-16, “Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: "Ava! adică: Tată!" Însuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.” Cine spune aici “Ava! Tată!”? Ei bine noi spunem. Dar nu numai noi. Aceasta este şi mărturia Duhului. Acest strigăt din inimă care spune că Dumnezeu este Tatăl nostru este inspirat şi călăuzit de Duhul. Este mărturia Lui!

Deci aici avem o analogie ajutătoare şi o paralelă cu suspinul Duhului din versetul 26. Duhul suspină în acelaşi fel în care Duhul mărturiseşte: El inspiră suspinul, şi El inspiră mărturia. Suspinul este suspinul Lui, şi mărturisirea este mărturia Lui. Dar noi experimentăm mărturia Duhului ca un strigăt autentic din inimă care se naşte în noi şi spune: “Ava, Tată!” Şi noi experimentăm suspinul Duhului în contextul strigătului din noi a suspinului pentru slava lui Hristos, dar în moduri şi căi pe care nu le cunoaştem.

Aşadar răspunsul meu la întrebarea: Cum se roagă Duhul pentru noi, este că El se mişcă cu putere în inimile noastre ca să creeze suspine – suspinele Lui experimentate ca suspinele noastre – care se bazează pe două lucruri: 1) o dorinţă profundă şi o durere a inimii ca Hristos să fie preamărit în vieţile noastre, şi 2) o slăbiciune care ne lasă uimiţi şi necunoscători cu privire la modul cum se va întâmpla sau cum ar trebui să se întâmple lucrul acesta. Aşa că nu suntem siguri cum trebuie să ne rugăm, dar suntem siguri că vrem ca Hristos să fie preamărit în trupurile noastre.

Tatăl cercetează inima noastră şi aude acest suspin. El aude în suspinul acesta dorinţa de a-l înălţa pe Hristos, şi aude intenţia clară a Duhului ca anumite decizii şi circumstanţe să se împlinească exact în felul în care îi vor aduce cea mai multă slavă lui Isus.

Lucrul acesta contează enorm tocmai datorită faptului că în momentul frustrărilor noastre dintre cele mai adânci, suspinele noastre sunt chiar lucrarea Duhului lui Dumnezeu PENTRU noi şi nu împotriva noastră. Nu uitaţi, Pavel ne ajută să răbdăm suferinţa, deşertăciunea, stricăciunea şi suspinul acestei lumi – acesta este mesajul acestor versete! Iar aici el ne încurajează spunând că slăbiciunea noastră în această lume va include întotdeauna o oarecare necunoaştere din cauza căreia nu vom şti mereu care este voia lui Dumnezeu şi nu vom şti mereu cum să ne rugăm. Da, ar trebui să ne străduim să cunoaştem care este voia lui Dumnezeu (Romani 12:1-2; Efeseni 5:17). Dar nu, n-ar trebui să ne aşteptăm ca să o cunoaştem întotdeauna sau să o cunoaştem în mod infailibil. Noi suntem slabi şi păcătoşi iar Pavel ne ajută să înţelegem cum Dumnezeu este pentru noi chiar şi în acele momente.

De ce se roagă Duhul Sfânt pentru noi în felul acesta?

Acum, mai este o ultimă întrebare: De ce se roagă Duhul Sfânt pentru noi în felul acesta? Vă amintiţi că v-am spus că lucrul acesta este foarte ciudat: Dumnezeu se roagă la Dumnezeu în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Care este scopul? Dumnezeu Tatăl cunoaşte care este voia Sa înainte ca Duhul să-L roage să o împlinească.

Răspunsul la această întrebare este parte a unei întrebări mult mai largi: De ce a hotărât Dumnezeu ca să existe rugăciunea? De ce a hotărât El să proiecteze universul astfel încât să facă lucruri ca răspuns la rugăciunile creaturilor sale finite? Pentru a răspunde voi face cinci afirmaţii rezumat a teologiei rugăciunii. Mă gândesc că o cunoaştere mai bună a scopului lui Dumnezeu va aprofunda dedicarea noastră în rugăciune şi ne va ajuta să-L slăvim pe Dumnezeu pentru motivul cu care face ceea ce face.

*Dumnezeu a creat universul şi tot ce este în el pentru a arăta bogăţiile slavei harului Său. *

Isaia 43:6-7: “Adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele dela marginea pămîntului: pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe cari i-am făcut spre slava Mea, pe cari i-am întocmit şi i-am alcătuit."

Efeseni 1:6, 12, 14: spre lauda slavei harului Său … spre lauda slavei Sale .. spre lauda slavei Lui.

Romani 9:23: … şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe cari le-a pregătit mai dinainte pentru slavă.

De aceea toţi oamenii ar trebui să se poarte într-un fel care să îndrepte atenţia spre slava harului lui Dumnezeu.

Matei 5:16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

1 Corinteni 10:31 Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.

Ascultarea şi lucrarea oamenilor lui Dumnezeu Îl vor slăvi pe El cel mai mult atunci când în mod conştient şi evident vor depinde de El pentru harul şi puterea de a face ceea ce fac.

1 Petru 4:11 Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea, pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

2 Tesaloniceni 1:11-12: De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi orice lucrare izvorâtă din credinţă, 12 pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.

Rugăciunea pentru ajutorul lui Dumnezeu este o cale prin care Dumnezeu păstrează şi arată dependenţa oamenilor Săi de harul şi de puterea Sa. Necesitatea rugăciunii este o aducere aminte şi o revelaţie constantă a dependenţei noastră de Dumnezeu pentru toate lucrurile, astfel încât El să primească slava atunci când noi primim ajutor.

Psalmul 50:15: Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

Ioan 14:13 Şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentruca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.

Atunci când Duhul inspiră şi călăuzeşte suspinele din inimile noastre, se împlineşte scopul suprem al universului: Dumnezeu primeşte slava pentru că Dumnezeu Duhul crează suspinele în noi; Dumnezeu primeşte slava pentru că Dumnezeu Tatăl este Cel care aude şi împlineşte ce cere Duhul; Dumnezeu primeşte slava pentru că Dumnezeu Fiul a procurat pentru păcătoşi fiecare binecuvântare pe care o primesc aceştia; şi Dumnezeu primeşte slava pentru că El face din inimile noastre locul acestor activităţi divine, astfel încât noi să cunoaştem şi să experimentăm mijlocirea plină de har a lui Dumnezeu pentru noi şi să-i aducem în mod conştient mulţumiri şi laudă.

Concluzie

Atunci când te simţi foarte slab, din cauza suferinţei, stricăciunii, bolii, deşertăciunii, persecuţiei, planurilor eşuate, sau a deciziilor neclare, nu dispera, ca şi cum Dumnezeu ar fi mâniat pe tine sau pe inabilitatea ta de a şti ce să faci sau pentru ce să te rogi. Ci chiar în momentul acela, experimentează suspinele negrăite ale inimii tale ca pe nişte suspine pentru slava lui Hristos. Şi încrede-te că Duhul lui Dumnezeu mijloceşte pentru tine în mod specific. Încrede-te în El, deoarece tocmai pentru că El se roagă pentru tine, Tatăl tău va aduce decizii şi circumstanţe care să-L preamărească cel mai bine pe Hristos – chiar în mijlocul ignoranţei tale şi a suspinelor tale.

Ce Dumnezeu plin de har şi milos avem. El a planificat toată slăbiciunea noastră şi nimic nu ne poate separa de dragostea Lui!