„Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.”

Mergând dinspre interior spre exterior

Ne-am deplasat dinspre interiorul spre exteriorul vieţii în ultimele trei săptămâni. Dumnezeu găseşte plăcere pentru aceia ce nădăjduiesc în dragostea Lui. Dumnezeu găseşte plăcere în rugăciunile celor sfinţi. Dumnezeu Se desfată în ascultare mult mai mult decât în jertfă. Nădejdea este profundă înlăuntrul ei. Se exprimă prin rugăciune. Iar apoi ascultarea despre care am vorbit se manifestă în exterior. Dar până acum ne-am limitat în mare doar la ceea ce se poate numi partea religioasă a vieţii.

Astăzi ieşim spre exterior încă un pas spre acea parte a vieţii care nu este considerată în mod obişnuit religioasă. Ai putea să o numeşti partea „seculară” a vieţii, însemnând partea în care ai legături normale cu lumea. Ai putea să o numeşti partea business¹ a vieţii tale. Include lucruri ca facerea plinului maşinii tale, cumpărarea de antichităţi, ştanţarea unei cartele de muncă şi plătirea taxelor tale.

Are Dumnezeu vreun interes pentru această parte a vieţii tale? Găseşte El plăcere în felul în care faci lucrurile la magazin, la birou, la prăvălie sau în bucătărie? Există vreun comportament atât de greşit în aceste domenii non-religioase încât Dumnezeu l-ar putea chiar numi o urâciune?

Viaţa non-religioasă, business

Cu această preocupare ne-am mutat spre exterior exact aproape cât putem merge: de la nădejde la rugăciune, la ascultare generală, la viaţa non-religioasă, business. Dar mai este un pas pe care îl putem face, şi vreau să îl facem astăzi. Am putea întreba: are Dumnezeu vreo plăcere pentru comportamentul necreştinilor în domeniile non-religioase ale vieţii.

Deci, avem chiar două domenii de cercetat astăzi înaintea noastră: viaţa non-religioasă, business a creştinilor şi viaţa non-religioasă, business a necreştinilor. Găseşte Dumnezeu plăcere în toată această viaţă sau doar într-o parte? Dacă da, de ce?

Scopul, ca de obicei, este de a clarifica caracterul şi natura lui Dumnezeu prin analizarea a ceea ce El iubeşte (aduceţi-vă aminte de citatul lui Henry Scougal: „valoarea unui suflet este măsurată prin obiectul iubirii lui” !). Dar ştiu că acest mesaj vă va aduce, de asemenea, multe sfaturi practice pentru viaţa voastră zilnică, şi, aşadar, sper că veţi asculta pentru ambele lucruri.

Ce feluri de lucruri sunt incluse în textul nostru?

Mai întâi de toate, haideţi să luăm ambele domenii împreună şi doar să întrebăm ce feluri de lucruri sunt incluse în textul nostru, Proverbe 11:1. Versetul nu spune dacă doar credincioşii sau, de asemeni, şi necredincioşii sunt luaţi în vedere. El spune simplu:

„Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.”

Imaginea specifică a textului

Implicaţiile de aici sunt foarte cuprinzătoare. Dar haideţi să înţelegem clar în minţile noastre imaginea specifică. Să presupunem că erai un negustor în vremurile Vechiului Testament şi că vindeai făină de grâu. Şi să presupunem că în acele zile 10 cenţi² pe o livră³ era un preţ cinstit. Cineva vine la tine şi îţi adresează întreabări pentru a cumpăra 5 livre de făină de grâu. Deci, îţi iei cele 5 livre de piatră şi le aşezi pe farfuria de pe o parte a cântarului. Apoi iei sacul tău mare cu făină şi începi să o verşi pe farfuria de pe cealaltă parte a cântarului. Verşi până când cele două farfurii se leagănă la acelaşi nivel. Apoi verşi farfuria plină de făină în plasa clientului, iar el cunoaşte că i s-a dat cantitatea corectă de grâne. Greutatea de 5 livre din piatră este un lucru cunoscut corect de către toţi.

Dar apoi să presupunem că în timpul nopţii ai luat o lamă foarte ascuţită şi tare, ai săpat o mică gaură în faţeta pietrei şi ai lucrat în jurul ei, scobind afară conţinutul până când a cântărit doar 4 livre. Apoi ai acoperit mica gaură cu lut de aceeaşi culoare ca a pietrei şi l-ai lăsat să se usuce. Următoarea zi nu o foloseşti cu cei educaţi şi puternici, pentru că s-ar putea să facă caz de grămada aparent mai mică de făină şi s-ar putea chiar să examineze piatra. Dar atunci când copilul vine în numele mamei lui şi când văduva care este parţial oarbă vine să cumpere făină, îţi foloseşti piatra ta înşelătoare.

Textul nostru spune că acest lucru este urât Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.

Acum, ce feluri de fapte în anii 1980 sunt implicate în expresia „cumpănă înşelătoare” în Proverbe 11:1? Permiteţi-mi doar să menţionez patru categorii, care sunt, de fapt, 2 căi diferite de a împărţi faptele în două categorii.

Patru categorii de fapte în prezent

În primul rând, versetul se referă la vânzători şi la cumpărători:

1. Faptul de a vinde

Include acte de vânzare atunci când vânzătorul nu dă bunuri sau servicii care merită preţul sau onorariul pe care îl cere. Poţi să îţi imaginezi o pompă de benzină care citeşte cu un penny⁴ mai mult per galon⁵ decât ar trebui, sau un cântar la băcănie care citeşte mai mult, sau o etichetă pentru medicamente ce pretinde mai mult, sau un agent de vânzari care nu-i spune unui cumpărător despre o problemă cu inundaţiile în casa pe care o vinde, sau un profesor de colegiu care nu a scris un nou curs de 10 ani şi îşi petrece timpul reconstruindu-şi subsolul.

2. Faptul de a cumpăra

Include acte de cumpărare atunci când cumpărătorul plănuieşte să plătească mai puţin decât bunurile sau serviciile merită cu adevărat. Poţi vedea ceea ce Dumnezeu crede despre o asemenea faptă în Proverbe 20:14 : „„Rău! Rău!” zice cumpărătorul, şi plecând, se fericeşte. –” . Aceasta ar include şi plătirea unei sume ridicol de mici unui vânzător sărac în Mexic pentru o carpetă de calitate pe care el a făcut-o, pentru că este disperat pentru o vânzare, şi tu poţi să o iei sau să o laşi. Ar include neplata ultimei penalităţi la factura mea de apă prin datarea chitanţei înainte de timpul limită.

O altă cale de a categorisi faptele denunţate în Proverbe 11:1 este următoarea: se referă la fapte de înşelăciune şi la fapte de nedreptate.

3. Faptul de a înşela

Include acte care implică înşelăciune în tranzacţiile cu alţi oameni. Şi astfel actul exprimă o minciună. De exemplu, în următoarele zilele, în timp ce îţi completezi raportul cu declararea veniturilor pentru taxe, acest verset are ceva foarte precis de spus dacă raportul tău este o plăcere pentru Dumnezeu sau o urâciune pentru Dumnezeu. Sau ai putea scrie o cerere către firma de asigurare şi să minţi în legătură cu măsura daunelor, pentru a obţine un avantaj mai bun.

4. Faptul de a nedreptăţi

Şi cealaltă parte a acestui lucru este că asemenea acte întotdeauna fac o nedreptate altei persoane. O persoană nu primeşte ceea ce i se cuvine. De exemplu, ai putea despuia o persoană cu o maşină de proastă calitate prin faptul de a nu fi corect cu privire la condiţia ei când o vinzi. Sau ai putea grăbi o familie de refugiaţi să semneze un contract de închiriere pentru un apartament nevăzut, să le ceri o chirie exorbitantă şi să laşi apartamentul într-o stare proastă fără îmbunătăţiri.

Deci, nădăjduiesc să vezi că toate aceste lucruri sunt implicate în Proverbe 11:1 : „Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.” Poţi fi un vânzător înşelător sau un cumpărător înşelător. Şi poţi face o nedreptate unui cumpărător şi poţi face o nedreptate unui vânzător.

Interesul lui Dumnezeu pentru toată viaţa noastră non-religioasă

O lecţie deja de învăţat din aceasta este că Dumnezeu are interes pentru toată viaţa noastră non-religioasă. Toate tranzacţiile noastre din afaceri sunt preocuparea Lui. Dumnezeu nu este atât de distant sau chiar atât de „religios” încât să Îi pese doar de ce se întâmplă în biserică sau în timpul momentelor devoţionale. Fiecare inch⁶ pătrat al acestui pământ este al Lui şi fiecare minut din vieţile noastre este un împrumut din respiraţia Lui. El este mult mai secular decât noi credem deseori.

Desigur, aceasta ar trebui să facă o mare diferenţă în felul în care ne trăim vieţile noastre non-religioase. Charles Bridges, un pastor evanghelic în Biserica Angliei acum un secol, a pus această întrebare cercetătoare: „Nu este un gând solemn acesta că ochiul lui Dumnezeu observă toate activităţiile noastre obişnuite din viaţă, fie ca o urâciune, fie ca o plăcere?” Examinează-te pe tine însuţi! Eşti modelat mai mult de duhul secular al lumii sau de Duhul lui Dumnezeu? Testul este acesta: crezi că micile măsluiri din afaceri sunt doar o parte din regulile jocului zilei sau că sunt o urâciune faţă de Dumnezeu?

Acum vreau să întreb: de ce o cântăreală dreaptă este o plăcere pentru Dumnezeu în mâinile unui credincios? Şi apoi să închei prin a întreba: este o cântăreală dreaptă o plăcere pentru Dumnezeu în mâinile unui necredincios? Dacă da, de ce?

Cântăreli drepte în mâinile credincioşilor

De ce este o cântăreală dreaptă o plăcere pentru Dumnezeu în mâinile unui credincios? Dumnezeu Se desfată în activităţiile drepte şi oneste ale credincioşilor pentru că acestea fac vizibilă credinţa lor care Îl onorează pe Dumnezeu. Activităţiile drepte şi oneste fac vizibilă domnia mântuitoare a lui Dumnezeu. Lăsaţi-mă să vă arat unul dintre pasajele unde acest lucru este învăţat explicit!

Instrucţiile lui Dumnezeu din Leviticul

În Leviticul 19: 35-37 Dumnezeu dă instrucţiuni despre cântărelile şi cumpenele drepte, şi El dă un motiv:

„Să nu faceţi nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, nici în greutăţi, nici în măsurile de încăpere. Să aveţi cumpene drepte, greutăţi drepte, efe drepte şi hine drepte. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din ţara Egiptului. Să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul.”

Cum motivează Dumnezeu cinstea şi dreptatea aici?

Trei observaţii

Observaţi trei lucruri în versetul 36:

1. Mai întâi, El spune: „Eu sunt Domnul!”. Aceasta înseamnă: „Eu sunt Yahweh!”. El foloseşte Numele Lui personal pe care L-a folosit cu Moise înainte de a scoate poporul afară din Egipt. Şi vă aduceţi aminte că a explicat înţelesul acelui Nume prin: „Eu sunt Cel ce sunt”. Numele implică absolut, independenţă, libertate şi suveranitate.
2. În al doilea rând, El spune: „Eu sunt Dumnezeul vostru!”. Cu alte cuvinte: „Eu sunt pentru voi. Eu sunt de partea voastră. Absolutul Meu, independenţa Mea, libertatea Mea şi suveranitatea Mea sunt ale voastre.” Aceasta este ceea ce înseamnă dacă puteam cu adevărat spune: „Yahweh este Dumnezeul meu!”.
3. În al treilea rând, El spune: „Eu v-am scos scos afară din ţara Egiptului.” Aceasta este ilustraţia specifică care demonstrează odată pentru totdeauna pentru Israel că Dumnezeu este pentru ei. El este Dumnezeul lor. El este absolut, liber şi suveran – nu ca să distrugă, ci să mântuiască poporul Său. Pentru creştini astăzi moartea şi învierea lui Isus – al doilea Exod – l-a întrecut pe primul în valoare.

Punctul-cheie

Acum, ce legătură au toate acestea cu felul în care îţi vei completa formularele pentru taxe în următoarele două săptămâni? Ce legătură au acestea cu cumpenele drepte şi cântărelile cinstite?

Versetul 36 zice: „Să aveţi cumpene drepte, greutăţi drepte, efe drepte şi hine drepte. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din ţara Egiptului.” Cu certitudine, ideea este aceasta:

• dacă ştii cu adevărat că Dumnezeu este DOMNUL – Yahweh, absolutul, independentul, liberul şi suveranul Dumnezeu al universului;
• şi dacă te încrezi în El ca DUMNEZEUL TĂU – că este pentru tine cu toată puterea Lui;
• şi dacă credinţa ta este întemeiată şi întărită de marea demonstraţie a dragostei lui Dumnezeu în Exodul (şi moartea substitutivă şi învierea victorioasă a lui Isus!),
• atunci tu nu vei fi nevoit să-ţi măsluieşti declaraţiile tale pentru taxe, astfel încât să te asiguri că obţii cea mai mare fericire.

Vei crede că Dumnezeul tău omnipotent S-a angajat cu toată puterea Lui absolută, liberă şi suverană să te izbăvească din Egipt şi să te aducă într-o ţară unde curge lapte şi miere şi să te îngrijească la fiecare pas de pe cale.

Făcând vizibile domnia şi puterea mântuitoare ale lui Dumnezeu

Aceasta am intenţionat atunci când am spus că Dumnezeu Se desfată în activităţiile drepte şi oneste ale credincioşilor pentru că aceste activităţi fac vizibilă credinţa lor. Activităţiile drepte şi oneste fac vizibile domnia şi puterea mântuitoare ale lui Dumnezeu. Atunci când un creştin acţionează cu integritate în loc de a încerca să reuşească cu înşelăciune, el demonstrează puterea şi dragostea Dumnezeului Exodului.

El spune: Am un Dumnezeu mare care să mă îngrijească!

• Am un Domn şi un Stăpân care făgăduieşte să îngrijească de toate trebuinţele mele, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos!
• Am un stâlp de foc care să mă călăuzească prin vremurile întunecate.
• Am un stâlp de nor care să îmi arate calea bucuriei în timpul zilei.
• Am o fântână de apă vie care niciodată nu seacă şi care totdeauna îmi potoleşte setea.
• Cum aş putea să mint sau să înşel ca şi cum aş fi ca oamenii care se încred în ei înşişi şi în mintea lor înşelătoare ca să îşi facă o viaţă mai bună pentru ei decât cea pe care Dumnezeu o poate face pentru mine prin ascultarea credinţei?

Proverbe 20:17 spune:

„Pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.”

Cu alte cuvinte, atunci când folosim cumpene false, când minţim cu privire la declaraţiile noastre pentru taxe sau când măsluim faptele în activităţiile noastre, noi declarăm că plăcerea de-o clipă a păcatului este mai de dorit decât pacea veşnică a lui Dumnezeu. Aceasta nu este nicio onoarea pentru Dumnezeu, şi, prin urmare, nicio plăcere pentru inima Lui. „Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.” (Proverbe 11:1)

Cântăreli drepte în mâinile necredincioşilor

Acum, cum rămâne cu necredincioşii? Sunt necredincioşi care îşi organizează vieţile lor de afaceri într-un mod cinstit şi drept. Este aceasta o plăcere pentru Dumnezeu?

Răspunsul este da şi nu, deoarece Dumnezeu priveşte la cinstea necredincioşilor în două feluri diferite.

În măsura în care exprimă viaţa lăuntrică a necredinţei

Când Dumnezeu Se uită la cinstea şi dreptatea lor ca la o lucrare exterioară a vieţii lor lăuntrice a necredinţei, El nu găseşte plăcere în aceasta, pentru că este păcat. Romani 14:23 spune: „Tot ce nu vine din încredinţare e păcat.”

Necredincioşii cinstiţi sunt ca un fiu adolescent răzvrătit care îi respinge pe părinţii lui şi tot ce ei susţin, şi pleacă în alt oraş. Dar pentru a se descurca în lumea reală, el decide să se joace după unele din regulile lor. Astfel el primeşte o slujbă ca bucătar la un restaurant. Luni mai târziu se întâmplă ca părinţii lui să viziteze acel oraş şi să plece la acel restaurant. Fără să ştie că el este acolo, ei comandă una dintre mâncărurile lor preferate (numită „cumpene drepte” sau „greutăţi cinstite”). Şi fără ca să ştie, propriul lor fiu găteşte această mâncare. Dar acolo în spate în bucătărie el este la fel de răzvrătit ca totdeauna. Nu o face pentru pentru dragul lor deloc. Şi astfel, chiar acest act de a pregăti ceea ce ei au comandat este o expresie a răzvrătirii. Şi dacă părinţilor săi li s-ar spune adevărul, ei nu s-ar bucura şi nu ar spune: „O, ce minunat, fiul nostru este acum o plăcere pentru noi, deoarece el ne-a făcut mâncarea noastră preferată!”

Aşadar, Dumnezeu nu Se desfată în cinstea şi dreptatea necredincioşilor, atunci când El le vede ca o expresie a răzvrătirii lor şi a inimiilor lor necredincioase. Faptele făcute fără nicio încredere în harul Său sau fără nicio iubire pentru gloria lui Dumnezeu nu sunt o plăcere pentru Dumnezeu.

În măsura în care reflectă caracterul şi lucrarea lui Dumnezeu

Dar există un sens în care Dumnezeu găseşte plăcere în cumpenele drepte şi în cântărelile cinstite ale necredincioşilor, şi anume, atunci când priveşte la cinstea şi dreptatea lor ca o parte a Propriei Sale lucrări divine.

Înţeleg aceasta din Proverbe în 16:11:

„Cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.”

Cred că aceasta înseamnă că oriunde găseşti cumpene drepte şi greutăţi cinstite de cântărit, găseşti lucrarea lui Dumnezeu. Dreptatea este creaţia lui Dumnezeu. Cinstea este modelul lui Dumnezeu. Integritatea este lucrarea lui Dumnezeu – chiar în necredincioşi; la fel cum capul lor, inima lor, mâinile lor şi picioarele lor sunt lucrarea Lui.

Teologii numesc aceasta harul comun. Nu este harul mântuitor. Nu aduce vreun om în cer. Este acelaşi har care face ca soarele să răsară în fiecare zi peste cei buni şi peste cei răi, şi care trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. (Matei 5: 43-47). Harul este acela care păstrează o societatea să nu se scufunde în anarhie. Şi atunci când Dumnezeu vede lucrarea Propriului Său har comun păstrând lumea de la ruină prematură, şi dând cel puţin o expresie exterioară scopurilor sale de dreptate şi cinste, El găseşte plăcere în ceea ce vede.

Ca o scoică de mare spălată pe plajă

Cinstea şi dreptatea necredincioşilor sunt ca o scoică de mare spălată pe plajă. Nu este viaţă în ea. Dar are un fel de frumuseţe. Există o oarecare vigoare în ea, simetrie şi orânduială. Viaţa este mult mai plăcută pentru că această scoică există. Are rostul ei: ai putea planta o floare în ea, sau ai putea să o foloseşti ca să îţi decorezi peretele de piatră, sau ai putea să înveţi diferite lucruri din ea în şcoală.

Aşa este şi cu integritatea necredincioşilor. Este restul scoicii sfinţeniei. Vestigiul chipului lui Dumnezeu. Reziduul a ceva glorios şi frumos în inima lui Dumnezeu. Şi chiar lucrarea harului Lui ferind şi păstrând umanitatea Sa căzută de prăpastia anarhiei şi haosului.

Şi când Dumnezeu Se uită la cinstea şi dreptatea creaturilor Sale necredincioase şi răzvrătite în acest fel, Se desfată în dreptatea lor şi găseşte plăcere în cinstea lor. Este lucrarea propriilor Lui mâini şi darul harului Lui.

Fii un Wilberforce sau un Wesley

Din toate lecţiile pe care le-am putea trage din aceste adevăruri, lăsaţi-mă să închei doar cu una, şi sper că dumneavoastră vă veţi găsi altele în inimile voastre.

Ţinând cont că asemănarea exterioară a necredincioşilor cu planul lui Dumnezeu de dreptate şi onestitate dă plăcere inimii lui Dumnezeu într-un fel, a fost drept că William Wilberforce şi-a dedicat 20 de ani din viaţa sa în Parlament pentru abolirea comerţului englezesc de sclavi, chiar dacă marea majoritate a acestor negustori care au renunţat la comerţ a făcut-o sub constrângere şi nu pentru vreun motiv sfânt deloc. A fost lucrarea harului lui Dumnezeu care a scăpat Anglia de barbarismul comerţului african de sclavi. Şi, astfel, Dumnezeu a privit cu plăcere în 22 februarie 1807, atunci când Camera Comunelor a votat actul decisiv.

El S-a bucurat mult în puterea vie a sfinţeniei în vieţile lui Wilberforce şi Henry Thornton,  în timp ce ei se îmbrăţişau unul pe altul şi zburdau în zăpadă ca nişte şcolari afară din clasă.

Şi, într-un mod diferit şi misterios, Dumnezeu S-a desfătat, de asemenea, în scoica sfinţeniei care a prins contur în societatea englezească, atunci când a fost curăţită de comerţul cu sclavi odată pentru totdeauna. Pentru că El Se desfată în lucrarea mâinilor Sale.

John Wesley, marele evanghelist, i-a scris lui Wilberforce ca să îi întărească lucrarea în Dumnezeu. El a spus:

„Cu excepţia faptului că Dumnezeu te-a ridicat pentru chiar acest lucru, vei fi istovit de opoziţia oamenilor şi a demonilor, dar dacă Dumnezeu este pentru tine, cine poate fi împotriva ta? Sunt ei toţi împreună mai puternici decât Dumnezeu­? O, nu obosi în facerea binelui!”

Sunt bătălii de luptat astăzi în America împotriva multor nedreptăţi şi neruşinări. Fie ca Dumnezeu să ne dea înţelepciune ca să cunoaştem dacă suntem chemaţi să luptăm ca Wesley sau ca Wilberforce!

¹ N. trad. : business = afaceri, ocupaţie.

²N. trad. : cent=subdiviziune a monedei Statelor Unite ale Americii, a o suta parte a dolarului.

³ N. trad. : livră=unitate de măsură pentru greutăţi, de aproximativ 0,50 kg, folosită în special în ţările anglo-saxone.

⁴ N. trad. : penny=1 cent.

⁵ N. trad. : galon=unitate de măsură a volumului, echivalentă în Statele Unite ale Americii cu 3,78 litri.

⁶ N. trad. : 1 inch = 2,54 centimetri.