Psalmul 135:6:

„Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile”.

Două ipoteze fundamentale ale acestei serii de mesaje

Două ipoteze stau la baza acestei noi serii de mesaje despre Plăcerile lui Dumnezeu:

1. O ipoteză despre valoarea sufletului

Prima ipoteză este că „Valoarea i excelena unui suflet sunt măsurate de lucrurile pe care le iubește”( Henry Scougal). Dacă aplicăm asta la Dumnezeu, atunci o modalitate potrivită prin care putem vedea valoarea și excelența lui Dumnezeu este să meditam la ceea ce iubește El. Cu alte cuvinte, putem spune că măsura în care Dumnezeu este onorat este determinată de ceea ce Îi face plăcere. Sau, altfel spus, măreția excelenței lui Dumnezeu este exprimată de lucrurile în care îşi găseşte desfătarea.  În ceea ce Își găsește plăcere Dumnezeu se vede caracterul Său frumos și desăvârșit.

2.O ipoteză despre felul în care suntem noi transformați

A doua ipoteză este următoarea: atunci când noi ne concentrăm atenția asupra valorii și excelenței lui Dumnezeu, adica atunci când medităm la gloria Sa, suntem schimbați încetul cu încetul asemenea Lui:

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului”(2 Corinteni 3:18).

Deci scopul meu în următoarele 12 săptămâni este să vă îndrept atenția spre plăcerile lui Dumnezeu revelate în Scriptură, în nădejdea că veți vedea ceva din măsura infinită a valorii și excelenței lui Dumnezeu și, văzând această glorie, să deveniți asemenea Lui, astfel încât acasă, la serviciu sau la școală oamenii să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe  Tatăl vostru din ceruri.

Descrie plăcerile Lui atunci când predici! Priveşte la gloria Sa atunci când asculți! Aseamănă-te tot mai mult cu El atunci când meditezi. Arată-I valoarea în lume. Domnul să se îndure și să binecuvânteze lucrarea Cuvântului Său din aceste săptămâni.

Dumnezeu a fost întotdeauna pe deplin fericit

Săptămâna trecută ne-am concentrat pe plăcerea pe care Dumnezeu Tatăl o are în Fiul Său. Cea mai importantă lecție care trebuie învățată din acest adevăr este următoarea: Dumnezeu este și a fost întotdeauna un Dumnezeu pe deplin fericit. El nu a fost niciodată singur. El S-a bucurat întotdeauna cu o satisfacție deplină de gloria Fiului Său. Am putea spune că Fiul lui Dumnezeu a fost întotdeauna imaginea excelenței lui Dumnezeu sau tabloul perfecțiunii lui Dumnezeu. Și, prin urmare, din veșnicie Dumnezeu a privit cu o satisfacție deplină, măreața Sa strălucire reflectată în Fiul Său.

Dumnezeu nu este condiționat de nimic din afara Sa

O a doua lecție pe care o putem învăța din acest adevăr este următoarea: Dumnezeu nu este condiționat de nimic din afara Sa pentru a face un lucru pe care El nu vrea să-l facă. Dacă Dumnezeu ar fi nefericit, dacă într-o oarecare măsură ar fi insuficient, atunci într-adevăr ar putea fi condiționat de ceva din exterior în așa fel încât să facă ceea ce nu dorește să facă pentru a-Și acoperi insuficiența şi, în cele din urmă, să devină fericit.

Aşa suntem noi. Venim în lume fără să știm aproape nimic și trebuie să petrecem ani și ani mergând la școală și învățând din greu. Părinții și profesorii ne spun să facem lucruri pe care nu ne place să le facem, dar suntem constrânși  pentru că avem nevoie să înfrângem defectele noastre - să ne îmbogățim cunoștințele, să ne întărim trupurile sau să ne cizelăm manierele.

Dar Dumnezeu nu este așa. El a fost complet și Își revarsă satisfacția din veșnicii. El nu are nevoie de educație. Nimeni nu poate să-I dea ceva ce să nu fie  primit de la El. Și, deci, nimeni nu poate să-L corupă sau să-L oblige în vreun fel. Nu poți mitui un izvor de munte cu găleți de apă din vale. De aceea, Dumnezeu face ceea ce face nu din invidie sau fiind constrâns de ceva exterior ca și cum nu ar fi liber sau ar fi prins în capcană de o situație neprevăzută sau neplanificată.

Dimpotrivă, pentru că este complet, pe deplin fericit și are o satisfacție deplină, datorită părtășiei din sânul Sfintei Treimi, tot ce face este imparțial și neconstrâns. Acțiunile Sale sunt revărsarea bucuriei Lui. La aceasta se referă Scriptura atunci când spune că Dumnezeu face ceva după „buna plăcere” a voii Sale. Înseamnă că nimic în afară de propria plăcere a lui Dumnezeu – plăcere pe care o găseşte în ceea ce este El, nimic altceva decât această plăcere – nu condiționează alegerile și acțiunile Lui.

Dumnezeu face tot ce vrea

Aceasta ne face să ne oprim asupra esenței mesajului de astăzi – „Plăcerea lui Dumnezeu în tot ceea ce face”, și a textului de astăzi: Psalmul 135.

Psalmul începe printr-o chemare adresată nouă de a-L lăuda pe Domnul: „Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi Numele Domnului!” Apoi, începând cu versetul 3, psalmistul ne dă motive pentru care noi ar trebui să simțim în inimile noastre laude care să se înalțe spre Domnul. De exemplu, el spune: „Lăudaţi pe Domnul, căci Domnul este bun.” Lista cu motivele de laudă continuă până la versetul 6 și acesta este versetul asupra căruia vreau să mă opresc în dimineața aceasta:

„Domnul face tot ce vrea  în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.”

Psalmul 115:3 spune același lucru:

„Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea.”

Acest verset ne învață că ori de câte ori Dumnezeu face ceva, El face conform voii Lui. Dumnezeu nu este niciodată forțat să facă ceva ce  urăște.  Niciodată El nu este forțat ca, într-o situație dificilă, să facă ceva ce  urăște pentru a scăpa. El face întotdeauna ce vrea. Și prin urmare, putem întelege că Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în tot ceea ce face.

Isaia folosește în limba ebraică același cuvânt (forma substantivizată) în 46:10, unde Domnul spune:

„Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea”.

Pe baza acestor texte și a multor altora, ar trebui să ne închinăm Domnului și să lăudăm  libertatea Sa suverană – că întotdeauna El acționează liber, conform cu „buna  Sa plăcere”, fiind determinat de propriile Sale bucurii. El nu devine niciodată victima circumstanțelor. Niciodată nu este forțat de vreo circumstanţă pentru a face ceva de care să nu se poată bucura.

Dumnezeu chiar Își găsește plăcerea în tot ce face?

Aceasta este o imagine minunată a Domnului în libertatea Sa suverană – să facă tot ce vrea și să Își împlinească toată voia Sa. Dar ar fi o imagine vagă, neclară, dacă ne-am opri aici. Pentru a reveni la subiect și a încerca să-l punem în valoare, trebuie să ne întrebăm: „Cum poate spune Dumnezeu în Ezechiel 18:23 și 32  că El nu dorește moartea niciunui păcătos, dacă, de fapt, El Își împlinește voia și face tot ce dorește?”

Întrebarea ridicată de Ezechiel 18

În Ezechiel 18:30, Dumnezeu avertizează casa lui Israel de judecata iminentă: „De aceea vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.” Şi o cheamă să se pocăiască: „Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre.” La sfârșitul capitolului (vv. 31,32), Domnul spune: „Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel? Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă, dar, la Dumnezeu şi veţi trăi.”

Aceasta pare să fie o imagine foarte diferită de cea  pe care am văzut-o în Psalmul 135, unde Dumnezeu face tot ce vrea. Aici pare că El este într-o încurcătura. Pare că este forțat sa-i judece pe evrei, când, în realitate, nu vrea. Pare că este aproape să facă ceva ce nu este conform voii Sale. Va împlini sau nu voia Sa? Este Dumnezeu cu adevărat liber să facă toate lucrurile conform cu buna Sa plăcere? Sau libertatea Sa suverană are limite? Poate să facă ceea ce vrea până la un punct și apoi să fie forțat să facă lucruri pe care apoi să le regrete?

Noi nu putem limita liberatatea lui Dumnezeu asupra naturii

Am putea încerca să rezolvăm problema întorcându-ne la Psalmul 135 și spunând că Dumnezeu face tot ceea ce dorește în lumea naturală dar nu și în sfera personală. La urma urmei, versetul 7 spune:

„El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui”.

Dar încercarea aceasta de a limita libertatea lui Dumnezeu doar la sfera naturii, nu se justifcă din două motive:

1. Primul este că, dacă Dumnezeu controlează vântul și-l face să sufle când și unde vrea El – ceea ce este cu siguranță adevărat (amintiți-vă de Isus, care a spus furtunii: „Taci! Fără gură!” [Marcu 4:39]), atunci Dumnezeu este responsabil pentru distrugerea a mii de vieți prin înecare, din cauza furtunilor, uraganelor, tornadelor, musonilor și taifunelor cărora  Dumnezeu le dă naștere din depozitele Sale de secole . Deci, când Psalmul 135 spune că Domnul face tot ceea ce vrea, este inclusă și luarea vieții unei persoane în mare prin furtuna pe care doar El o poate controla.

2. Dar textul nu ne permite să tragem o concluzie directă ca aceasta. Psalmistul continuă în versetele 8-11 să spună că libertatea suverană a lui Dumnezeu a fost arătată cel mai intens în scoaterea poporului Israel din Egipt:

„(8) El a lovit pe întâii născuţi ai Egiptului, de la oameni până la dobitoace…
(10) A lovit multe neamuri şi a ucis împăraţi puternici”.

Acesta este al doilea motiv pentru care nu putem limita libertatea lui Dumnezeu din acest psalm doar la sfera naturii. Când psalmistul spune în versetul 6 că „Domnul face tot ce vrea”, nu se referă doar la tragediile cauzate de furtuni, ci se referă în mod explicit și la nimicirea egiptenilor răzvrătiți, a neamurilor și a împăraților. Acesta este scopul lucrării  Domnului  când face tot ce Îi place.

Deci, în Ezechiel ni se spune că Domnul nu dorește ca cei păcătoși să moară și Psalmul 135 spune că Domnul face tot ce vrea, impicit îi nimicește pe cei ce nu se pocăiesc. Exact același cuvânt ebraic folosit în Psalmul 135:6 („Domnul face tot ce vrea”- subl. trad.) este  folosit și în Ezechiel 18:32 („Nu doresc”).

Problema devine tot mai grea

Înainte de a propune o soluție pentru problema aceasta, vreau să o complic și mai mult.

Mulți creștini cred astăzi că lui Dumnezeu nu Îi este greu atunci când este forțat să facă ceva ce nu dorește. Și îmi este destul de ușor să presupun că un răspuns la ceea ce am văzut deja până aici, ar fi că am creat o problemă artificială pentru că Psalmul 135 de fapt nu spune că Dumnezeu găsește plăcere în distrugerea egiptenilor.

Poate cineva ar spune că „face tot ce vrea ” din Psalmul 135:6 este doar o figură de stil și nu are înțelesul de „voie” sau „plăcere”, că, de fapt, lui Dumnezeu Îi pare rău când trebuie să-i judece pe păcătoșii care nu s-au pocăit, și că în nicio privință Dumnezeu nu face ceea ce dorește.

Ca răspuns la aceste obiecţii, eu aș repeta că același cuvânt este folosit în Psalmul 135:6  pentru a spune că Dumnezeu „vrea”, ca şi în Ezechiel 18:32 pentru a spune că Dumnezeu „nu dorește (vrea)”. Apoi aș vrea să ne îndreptăm atenția spre Deuteronom 28:63, unde Moise avertizează judecata ce stă să vină asupra Israelului care nu se pocăiește. Dar de această dată ni se spune ceva  surprinzător de diferit în comparație cu Ezechiel 18:32:

„După cum Domnul Se bucura să vă facă bine şi să vă înmulţească, tot aşa Domnul Se va bucura să vă piardă şi să vă nimicească; şi veţi fi smulşi din ţara pe care o vei lua în stăpânire”. (A se vedea, deasemenea: Proverbe 1:24-26, Apocalipsa 18:20, Ezechiel 5:13)

Am revenit, aşadar, la rezultatul inevitabil potrivit căruia Dumnezeu, pe de o parte, nu se bucură de moartea celui păcătos (acesta este mesajul din Ezechiel 18), dar, pe de altă parte, se bucură (acesta este mesajul din Psalmul 135:6-11 și Deuteronom 28:63).

O soluție la problemă

V-am propus o soluție mai devreme și v-aș propune-o din nou, și anume: că moartea și nenorocirea celui păcătos nu este o dorință a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este sadic. Nu este răzbunător si însetat de sânge. Mai degrabă, când o persoană răzvrătită, păcătoasă și necredincioasă este judecată, Dumnezeu se bucură de reabilitarea adevarului, a curăției, a cinstei și a gloriei Sale.

Când Moise avertizează Israelul că dacă nu se pocăiește, Domnul se va bucura să-l piardă și să-l nimicească, vrea să spună că toți cei ce s-au răzvrătit împotriva Domnului și au refuzat să se pocăiască, nu vor putea suferi că L-au întristat pe Atotputernicul Dumnezeu. Ba mai mult, Moise spune că atunci când vor fi judecați, Îi vor da lui Dumnezeu, fără să-și dea seama, ocazia de a  Se bucura de demonstrarea dreptății, puterii și gloriei Sale infinit de valoroase.

Stând cu reverență în prezența lui Dumnezeu

Fie ca aceasta să fie o avertizare pentru noi în această dimineață. Dumnezeu nu poate fi batjocorit.  Nu poate fi prins în vreo capcană, încolțit sau constrâns. Chiar pe drumul către Calvar a avut legiuni de îngeri la dispoziție. „Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăş s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăş” (Ioan 10:17-18) - după buna Mea plăcere, pentru bucuria care-Mi stă înainte. Într-un moment din istoria universului când Dumnezeu părea prins în capcană, de fapt era în control deplin, făcând întocmai ceea ce dorea – murind ca să-i socotească neprihăniți pe niște păcătoși ca tine și ca mine.

Haideți să ne închinăm cu reverență și să ne minunăm în dimineața aceasta: „Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea.” Amin!

Dumnezeule atotputernic și Tată milostiv, Te lăudăm pentru bucuria Ta veșnică pe care o ai în părtășia din sânul Sfintei Treimi. Te lăudăm pentru că ești un Dumnezeu infinit de bogat, satisfăcut cu imaginea propriilor Tale perfecțiuni, reflectate în strălucirea Fiului Tău. Te lăudăm că ești liber și suveran în propria-Ți autosuficiență și nu poți fi corupt sau obligat din cauza vreunor defecte sau pofte din inima Ta. Te lăudăm că planurl și sfatul Tău sunt guvernate nu de voia noastră, ci de buna Ta plăcere.

© Desiring God

Permisiuni: Aveţi dreptul şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice format, dacă nu se alterează formularea sub orice formă, şi dacă nu se cere plată dincolo de costul de reproducţie. Pentru postări online un link către acest document pe pagina noastră web este de preferat. Pentru orice excepţie de la acestea trebuie primit acordul de la Desiring God.

Vă rugăm să includeţi următoarea declaraţie pe orice copie distribuită: De John Piper.
© Desiring God. Website: desiringGod.org