Romani 1:24-28

De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

O relevanţă uluitoare

În expunerea noastră a epistolei lui Pavel către Romani, ajungem acum la această secţiune uluitor de relevantă  din 1:24-28, unde Pavel ne învaţă despre realitatea homosexualităţii. Este relevantă din mai multe motive. De exemplu, ieri a fost o conferinţă numită "Iată poziţia mea" cu referire la problema clericilor homosexuali din ELCA (Evangelical Lutheran Church in America - Biserica evanghelică luterană din America) (Revista "Star Tribune", 10/10/98). Pe coperta revistei era povestea unui act de violenţă săvârşit din ură împotriva unui student homosexual de la Universitatea Wyoming care se găsea într-o stare critică după ce fusese legat de un gard şi bătut. În August, 641 de episcopi anglicani din toată lumea s-au reunit la Conferinţa Lambeth din Canterbury, Anglia, şi au votat în număr copleşitor afirmând că practica homosexuală este "incompatibilă cu Scriptura."

Anunţuri de mărimea unei pagini au fost scoase recent din ziarele USA Today, New York Times şi Washington Post, anunţuri care prezentau peste 850 de foşti homosexuali care se reuniseră vara trecută la conferinţa Exodul şi care declaraseră că Hristos are puterea să te schimbe. Aici în Minnesota, auzim continuu despre procese care au de-a face cu custodia şi adopţia copiilor de către homosexuali. Şi chiar mai aproape de noi, la biserica noastră vin oameni care au dorinţe homosexuale şi mulţi dintre noi au rude în familiile lor de care le pasă foarte mult şi care rude se consideră a fi homosexuali. Realitatea homosexualităţii este de neevitat astăzi, şi aceasta nu este nici o surpriză pentru apostolul Pavel, şi de aceea n-ar trebui să fie o surpriză nici pentru noi.

Unul din lucrurile care face această chestiune neobişnuită astăzi este efortul din partea unor oameni de a apăra legitimitatea comportamentului homosexual din Biblie. Cel mai des întâlnită, de exemplu, este afirmaţia că denunţarea homosexualităţii din Noul Testament nu se referă relaţii homosexuale de lungă durată, care după cum spun aceşti oameni sunt legitime, ci mai degrabă se referă la relaţii homosexuale de promiscuitate şi la relaţii homsexuale de tip adult-copil, care nu sunt îngăduite. Ca să folosesc cuvintele unui cercetător al Bibliei, "Noul Testament este împotriva unor practici foarte diferite de orientarea homosexuală pe care se pare că unii oameni o au din primii ani de viaţă. Cu alte cuvinte, Noul Testament nu se referă la ceea ce noi numim inversiune sexuală. Ci mai degrabă, este preocupat de persversiunea sexuală" (Paul Jewett, Interpretation, Aprilie, 1985, p.210)

O simplă denunţare a heterosexualilor care se implică în homosexualitate?

Unii ar argumenta cu privire la textul nostru din această dimineaţă că aceia pe care Pavel îi denunţă în Romani 1:26b-27 sunt oameni heterosexuali care au renunţat la  ceea ce este firesc pentru ei şi s-au angajat în relaţii homosexuale de promiscuitate care sunt nefireşti pentru ei. Pavel scrie, "femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase." Deci, argumentul lor spune că nu este nefiresc atunci când o persoană homosexuală are relaţii homosexuale, ci este nefiresc doar atunci când persoane heterosexuale au relaţii homosexuale şi (implicit) persoane homosexuale au relaţii heterosexuale.

Există cel puţin trei probleme majore cu această interpretare a acestor versete. Le voi menţiona pentru că ultima dintre ele ne va călăuzi în prezentarea generală a acestei secţiuni din Romani. Prima problemă este că în versetul 27 Pavel spune, "bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii." Acum dacă aceştia erau bărbaţi care erau heterosexuali din fire, şi care procedau împotriva dorinţelor lor fireşti, care este înţelesul expresiei "s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii"? Este un termen foarte puternic. Oare un om heterosexual din fire arde de dorinţă pentru un alt bărbat? Dacă nu, este foarte puţin probabil ca ceea ce spune Pavel aici să aibă de-a face cu tema heterosexualilor care se implică în homosexualitate.

Există şi persoane care se numesc bisexuali, care par să aibă dorinţe atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei. Dar dacă Pavel s-ar gândi la aceste persoane, interpretarea despre care vorbim nu ar funcţiona nici în cazul acesta, pentru că a arde de dorinţă pentru un bărbat şi o femeie ar fi ambele fireşti (în conformitate cu această interpretare), şi Pavel ar fi nedrept să denunţe pe vreuna din ele. Dar el denunţă această ardere de dorinţă nefirească şi faptele care urmează. Deci argumentul care spune că Pavel denunţă fapte homosexuale ale oamenilor heterosexuali nu funcţionează.

Al doilea motiv pentru care argumentul nu funcţionează este că atunci când Pavel spune în versetul 27b, "femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii," fraza în limba Greacă pentru "care ce este împotriva firii" (ten para phusin) este o frază specifică literaturii etice greceşti a acelor vremuri folosită pur şi simplu pentru comportamentul homosexual, nu pentru comportamentul homosexual regăsit printre heterosexuali – ca şi cum asta l-ar fi făcut să fie un comportament nefiresc. Deci este foarte puţin probabil că Pavel argumentează că ceea ce este greşit şi nefiresc pentru aceşti oameni este că ei sunt heterosexuali din fire şi acţionează împotriva firii făcând fapte homosexuale. "Împotriva firii" în acest text, ca în majoritatea literaturii elenistice a vremii, însemna pur şi simplu comportament homosexual. Acesta este comportamentul pe care Pavel îl priveşte ca fiind nefiresc.

Al treilea argument împotriva acestui fel de interpretare este cel mai semnificativ, pentru că ne coduce spre un înţeles mai profund al acestui text. Dar înainte de a-l elabora, daţi-mi voie să explic încotro ne îndreptăm în aceste două săptămâni. Scopul meu de astăzi este să fac pe cât posibil o expunere cât mai sănătoasă şi fidelă a textului din Romani 1:24-28, ceea ce îmi va lăsa puţin timp pentru aplicaţii. De aceea planific să continui mesajul săptămâna viitoare. Va trebui să lărgim contextul biblic astăzi şi să ne ocupăm de unele aspecte practice săptămâna viitoare.

Rugaţi-vă pentru echilibru biblic

Rugăciunea mea pentru ambele săptămâni este ca noi, ca şi biserică, şi eu în particular ca şi predicator, să găsim un echilibru biblic între o convingere clară despre păcătoşenia comportamentului homosexual, pe de o parte, şi o compasiune răbdătoare de a veni lângă cei dintre voi care aveţi dorinţe homosexuale, şi lângă prietenii şi rudele voastre, şi să căutăm ceea ce este cel mai bun pentru voi. N-am nici o intenţie să îndepărtez homosexualii. Dimpotrivă, aş dori să pot spune bisericii noastre ceea ce Pavel a spus bisericii din Corint: după ce menţionează "hoţii, cei lacomi, beţivii, defăimătorii, hrăpareţii,” el continuă şi spune în 6:11, "Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru."

Mi-ar plăcea să fim o astfel de biserică – păcătoşi socotiţi neprihăniţi care luptăm  împreună ca să umblăm în puritate, cu toate diferenţele noastre genetice, hormonale, şi a problemelor care ne înconjoară şi care ne ispitesc în diferite feluri pe fiecare din noi, să facem lucruri păcătoase. Vom vorbi mai mult despre aceasta săptămâna viitoare. Este un aspect foarte important. Dar esenţial pentru acum este pur şi simplu acest lucru: vrem să fim o biserică unde homosexualii să poată fie să-şi învingă dereglarea sexuală, fie să găsească credinţa şi curajul şi ajutorul şi dragostea şi puterea de a trăi o viaţă biruitoare, plină de bucurie de oameni singuri care se confruntă cu această tulburare.

O repetiţie triplă a unui gând cu trei implicaţii

Acum ne întoarcem la al treilea motiv pentru care respingem acea interpretare dată textului din Romani 1:26-27 care spune că Pavel nu denunţă homosexuali care fac ceea ce este firesc, ci mai degrabă denunţă promiscuitatea heterosexualilor care acţionează nefiresc fiind implicaţi în relaţii homosexuale. Motivul este că argumentul general al pasajului presupune un alt punct de vedere.

Să ne uităm la el. De trei ori în acest pasaj Pavel repetă un gând în trei paşi. Acest gând decurge astfel:

• Pasul 1- Fiinţele omeneşti Îl schimbă pe Dumnezeu pentru ceea ce Dumnezeu a creat; preferăm creatura în locul Creatorului.
• Pasul 2 - Dumnezeu ne lasă în voia dorinţelor noastre.
• Pasul 3 - În relaţiile noastre sexuale noi manifestăm în exterior şi în trup o dramatizare a condiţiei interne, spirituale a sufletului omenesc decăzut, şi anume, schimbul teribil al lui Dumnezeu pentru om şi pentru imagini ale puterii noastre.

Parcurgeţi împreună cu mine acest text. Vă voi arăta cele trei dăţi în care Pavel ne prezintă această secvenţă a paşilor gândului său.

Prima dată prin seria celor trei paşi - versetele 23-24

Pasul 1 "şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor..." (versetul 23)

Pasul 2 "De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor" (versetul 24).

Pasul 3 "... aşa că îşi necinstesc singuri trupurile" (finalul versetului 24). Ca răspuns la respingerea slavei lui Dumnezeu ca şi comoară a lor, Dumnezeu hotărăşte ca ei să experimenteze o dereglare a vieţii lor trupeşti în fapte de ruşine. Îi lasă pradă necurăţiei "astfel încât trupurile lor sunt necinstite." Dereglarea sexuală a rasei umane este o judecată a lui Dumnezeu pentru că L-am schimbat pe El cu creatura – cu toţii am făcut aceasta.

A doua oară prin aceeaşi paşi - versetele 25 – 27

Pasul 1 "au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin" (versetul 25). Aceasta rezonează cu versetul 23: au schimbat slava Dumnezelui nemuritor cu icoane. "Adevărul lui Dumnezeu" este acela că El este glorios şi de dorit mai presus de orice. "Minciuna" preferată de noi oamenii este că creatura este mai de dorit decât Dumnezeu.

Pasul 2 "Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase" (versetul 26). Acesta este similar cu versetul 24: "Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor."

Pasul 3 "... căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase" (versetele 26b-27). Aceasta corespunde cu versetul 24b: "... aşa că îşi necinstesc singuri trupurile." Deci necinstirea trupurilor la care se gândea Pavel în versetul 24 este în mod specific un comportament homosexual. Şi remarcaţi cu atenţie, acum putem spune mai specific decât în prima serie de paşi: Dereglarea sexuală a rasei umane, mai ales homosexualitatea (dar nu numai homosexualitatea) este o judecată a lui Dumnezeu pentru faptul că am schimbat adevărul cu o minciună.

A treia oară prin aceeaşi serie de paşi - versetul 28

Pasul 1 "Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor" (versetul 28). Aceasta corespunde versetelor 23 şi 25: ei au schimbat slava lui Dumnezeu cu icoane şi au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu o minciună. Iată: ei pur şi simplu nu-L mai doresc deloc pe Dumnezeu în cunoştinţa lor.

Pasul 2 "Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate" (verestul 28b). Care corespunde versetului 24, "De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor," şi versetul 26, "Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase." Acesta a fost răspunsul lui Dumnezeu la schimbul universal al lui Dumnezeu pentru creaţia Lui.

Pasul 3 "[El i-a lăsat ...] ca să facă lucruri neîngăduite." (versetul 28c). Aceasta corespunde cu versetul 24b: "aşa că îşi necinstesc singuri trupurile," şi cu versetele 26b - 27, unde femei şi bărbaţi caută relaţii homosexuale. Deci comportamentul homosexual este similar cu necinstirea trupului şi cu facerea de lucruri neîngăduite.

Concluzii

Acum daţi-mi voie să închei cu patru afirmaţii scurte:

1. Cea mai profundă problemă a vieţilor noastre, fie că suntem heterosexuali sau homosexuali, este schimbul groaznic al slavei lui Dumnezeu cu icoane (versetul 23). Schimbul adevărului lui Dumnezeu cu o minciună (versetul 25). Respingerea prezenţei lui Dumnezeu în cunoştinţa noastră (versetul 28). O închinare falimentară este problema noastră cea mai mare. Aceasta stă la baza tuturor maladiilor din lume. Iar principala noastră preocupare în viaţă ar trebui să fie mai întâi repararea acestei probleme, şi apoi reglarea sexualităţii dereglate.

2. Dereglarea sexuală din vieţile noastre, cel mai viu prezentă în homosexualitate (cu toate că nu este prezentă numai aici), este judecata lui Dumnezeu asupra rasei umane pentru că am schimbat slava lui Dumnezeu cu alte lucruri. Câteodată oamenii întreabă, "Este SIDA judecata lui Dumnezeu pentru homosexualitate?" Răspunsul din acest text este: homosexualitatea însăşi este o judecată asupra rasei umane, pentru că am schimbat slava lui Dumnezeu cu icoane – şi la fel stau lucrurile şi cu SIDA, cancerul, artrita, Alzheimer şi orice altă boală şi orice altă deşertăciune şi nefericire din lume, inclusiv moartea. Acesta este punctul principal din Romani 5:15-18 şi Romani 8:20-23, la care ne-am uitat când am vorbit despre Romani 1:18.

Şi ceea ce am văzut acolo a fost faptul că cei care cred în Isus Hristos şi sunt socotiţi neprihăniţi prin credinţă devin copii ai lui Dumnezeu dar nu sunt luaţi din această lume de jale, ci primesc harul să experimenteze chiar judecăţile lui Dumnezeu asupra rasei umane, ca pe o cale plină de îndurare îndreptată spre sfinţenie şi cer mai degrabă decât spre păcat şi iad.

3. Motivul pentru care Pavel se concentrează asupra homosexualităţii în aceste versete este acela că aceasta este cea mai vie întruchipare din viaţă a celei mai profunde legături dintre lipsa închinării din inimă şi dereglarea vieţilor noastre sexuale. Voi încerca să spun simplu, deşi este mult mai mult de spus decât pot spune cuvintele.

Învăţăm de la Pavel în Efeseni 5:31-32 că, de la început, bărbatul şi femeia au existat ca să reprezinte relaţia lui Dumnezeu cu poporul său şi apoi relaţia lui Hristos cu mireasa sa, biserica. În această prezentare dramatică, bărbatul îl reprezintă pe Dumnezeu sau pe Hristos şi trebuie să-şi iubească soţia aşa cum Hristos a iubit biserica. Femeia reprezintă poporul lui Dumnezeu sau biserica. Şi unirea sexuală în legământul căsătoriei reprezintă o închinare pură, nepătată, intensă. Adică, Dumnezeu vrea ca frumuseţea închinării să fie întruchipată într-o ordine corectă a vieţilor noastre sexuale.

Dar în loc de aceasta, am schimba slava lui Dumnezeu cu icoane, mai ales cu noi înşine. Frumuseţea închinării din inimă a fost distrusă. De aceea, Dumnezeu decretează în judecată, ca această dereglare a relaţiei noastre cu El să fie prezentată în dereglarea relaţiilor noastre sexuale unii cu alţii. Şi din moment ce ordinea corectă a relaţiei noastre cu Dumnezeu într-o închinare din inimă a fost întruchipată prin unirea heterosexuală în legământul căsătoriei, dereglarea relaţiei noastre cu Dumnezeu este reprezentată prin ruperea acelei uniuni heterosexuale.

Homosexualitatea este cea mai vie formă a acelei rupturi. Dumnezeu şi omul în legământul închinării sunt reprezentaţi de bărbaţi şi femei într-un legământ de unire heterosexuală. De aceea, când omul se întoarce de la Dumnezeu la icoane sau la sine, Dumnezeu ne lasă în voia a ceea ce am ales noi şi întruchipează aceasta prin bărbaţi şi femei care se întorc la imagini de sine pentru unirea sexuală, şi anume către propriul lor sex. Homosexualitatea este judecata lui Dumnezeu întruchipând schimbul slavei lui Dumnezeu cu imagini ale noastre. (Vedeţi similarităţile folosirii cuvântului "schimbat" în versetele 25 şi 26).

4. Ceea ce ne duce la un ultim cuvânt: Vindecarea sufletului homosexual, ca şi vindecarea oricărui alt suflet, va fi revenirea slavei lui Dumnezeu la locul cuvenit ei în dorinţele inimii noastre.

© Desiring God

Permisiuni: Aveţi permisiunea şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice format, cu condiţia să nu modificaţi cuvintele în nici un fel şi să nu cereţi bani mai mulţi decât v-a costat copierea materialului. Pentru postarea pe internet, preferăm un link către acest document de pe pagina noastră. Orice excepţie de la cele de mai sus trebuie aprobată de către Desiring God.

Vă rugăm să includeţi următoarea afirmaţie pe orice copie a acestui material pe care-l distribuiţi: De John Piper. © Desiring God. Pagina web: www.desiringGod.org.