Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. 10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. 11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

Atenţia noastră se îndreaptă în această dimineaţă asupra textului Romani 5:9-10. Văd patru mari realităţi în aceste două versete. Pe trei dintre ele le-aţi putea numi daruri de Crăciun. Una dintre aceste realităţi este motivul pentru care ai nevoie de daruri. O altă realitate este punctul principal al pasajului şi repetă tema acestei întregi secţiuni: o siguranţă puternică. Ţelul principal al lui Pavel în această secţiune este să mărească încrederea creştinilor în adevărul că Dumnezeu este de partea noastră şi va fi de partea noastră în mijlocul tuturor necazurilor noastre cât şi în momentul ultimei revărsări a mâniei Sale asupra lumii. Vom vedea lucrul acesta în cuvintele "cu atât mai mult" din ambele versete 9 şi 10. Dar acela este punctul patru. Haideţi să începem cu punctul unu.

1. Noi eram cu toţii vrăjmaşi cu Dumnezeu, noi împotriva Lui şi El împotriva noastră, şi aveam nevoie să fim împăcaţi.

Adevărul acesta este explicit în versetul 10a: "Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi ... " Unii au încercat să spună că aceasta înseamnă că noi îi suntem vrăjmaşi lui Dumnezeu, dar El nu ne este vrăjmaş nouă. Noi ne împotrivim Lui, dar El nu ni se împotriveşte nouă. Noi îi suntem ostili Lui, dar El nu ne este ostil nouă. Argumentul celor care gândesc astfel sună în felul următor: Versetul 10 spune aici că noi eram vrăjmaşi, nu că Dumnezeu era vrăjmaşul nostru. Şi, în al doilea rând, versetul 10 spune că "noi suntem împăcaţi cu El," nu că El este împăcat cu noi.

Însă sunt două probleme majore cu această interpretare, probleme pe care le puteţi vedea şi voi. Una dintre probleme este aceea că modul în care vorbim noi despre împăcare este diferit de modul în care au făcut-o scriitorii Noului Testament. Noi obişnuim să gândim că dacă suntem împăcaţi cu cineva, noi am fost cei care am dat dovadă de ostilitate, nu cealaltă persoană. Dar uitaţi-vă la Matei 5:23-24. Isus a spus, "Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta [Remarcaţi bine: fratele tău este ostil], lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul."

Deci aici este un frate care are o supărare împotriva ta. Ce spune Isus despre împăcare? El spune, "Du-te tu şi împacă-te cu el." Ţine minte lucrul acesta în timp ce citeşti Romani 5:10, ”atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu. . .” Deci, dacă în Matei 5:24 ”a te împăca cu fratele tău” înseamnă că fratele tău avea ceva împotriva ta, atunci în Romani 5:10 a fi împăcaţi cu Dumnezeu ar însemna că Dumnezeu a avut ceva împotriva noastră. Deci nu doar noi eram vrăjmaşii Lui pentru că eram răzvrătiţi, ci şi El era vrăjmaşul nostru pentru că eram răzvrătiţi.

Dar nu trebuie să mergeţi la Matei ca să vedeţi lucrul acesta. Ci el este clar şi în versetul 9. Versetul se termină cu promisiunea că datorită a ceea ce a făcut Hristos, "vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu." Iat-o aici. Dumnezeu are o mânie, sau o furie, îndreptată împotriva lumii păcătoase. El este vrăjmaşul păcătoşilor. Obstacolul cel mai mare care stă în calea fericirii noastre veşnice este mânia lui Dumnezeu. Pentru că dacă Dumnezeu este împotriva noastră suntem distruşi, şi nu mai contează cine este de partea noastră.

Deci concluzionez cu privire la această primă observaţie că noi toţi eram vrăjmaşi cu Dumnezeu – noi împotrivitori Lui în răzvrătirea noastră iar El împotrivitor nouă în mânia Lui – şi de aceea avem cu toţii nevoie să fim împăcaţi cu Dumnezeu. Nu ar exista nici o nădejde dacă nu ar avea loc îndepărtarea mâniei Sale şi a revoltei noastre.

2. Dumnezeu Tatăl a lucrat în mod decisiv în trecut şi va lucra negreşit în viitor ca să ne salveze de mânia Lui.

Nu treceţi cu vederea această parte remarcabilă a veştii bune. Biblia spune clar că într-o bună zi Dumnezeu Îşi va revărsa întreaga măsură a mâniei Sale asupra lumii păcătoase necredincioase, şi cei nepocăiţi vor fi aruncaţi în ceea ce Ioan numeşte "iazul de foc." Apocalipsa 20:15, "Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc." Iar Apocalipsa 14:10 descrie locul acela astfel: Ei vor "fi chinuiţi în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor." Este ca focul. Est chin.Ţine în vecii vecilor fără de sfârşit.

Lucrul acesta este îngrozitor. Dacă vrăjmăşia a avut vreodată un înţeles, atunci acesta este înţelesul ei. Dacă nici aceasta nu înseamnă să ai un duşman, atunci nu există nici un duşman. Dumnezeu Îşi va revărsa într-o zi vrăjmăşia Sa – mânia Sa – asupra întregii omeniri care nu s-a încrezut în El.

Întrebarea este: Cine ne poate salva de această mânie a lui Dumnezeu? Răspunsul clar al acestui text – şi al întregului Nou Testament – este acesta: Numai Dumnezeu ne poate salva de mânia lui Dumnezeu.

Unde putem vedea lucrul acesta? Remarcaţi aceste cinci verbe la diateza pasivă. Versetul 9: "Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi [numărul 1], prin sângele Lui, vom fi mântuiţi [numărul 2] prin El de mânia lui Dumnezeu. 10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi [numărul 3] cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi [numărul 4] cu El, vom fi mântuiţi [numărul 5] prin viaţa Lui." În toate aceste acţiuni altcineva acţionează asupra noastră. Cine acţionează? Cine face această îndreptăţire, împăcare, mântuire? Răspunsul este: Dumnezeu Tatăl. Cum ştim lucrul acesta? Deoarece în versetul 10 spune, "am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său." Dar dacă Fiul ar fi făcut împăcarea, versetul n-ar fi spus că a făcut-o " prin Fiul." Fiindcă nu ai spune, "Fiul lui Dumnezeu ne-a împăcat cu Dumnezeu prin Fiul Său."

Nu. Tatăl, Însuşi ne iubeşte. Acesta este punctul clar al versetului 8, "Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi, prin aceea că pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi." Aici este vestea bună: dragostea lui Dumnezeu ne salvează de mânia lui Dumnezeu. Nu încercaţi să apăraţi dragostea pe care o are Dumnezeu pentru noi, negând mânia lui Dumnezeu care este îndreptată împotriva păcătoşilor. Dacă faceţi lucrul acesta, veţi submina dragostea lui Dumnezeu. Pentru că cea mai mare demonstraţie a dragostei lui Dumnezeu este modul în care aceasta ne salvează de mânia lui Dumnezeu. Dacă negaţi mânia pentru a apăra dragostea, pierdeţi dragostea.

Deci, prima parte a acestui al doilea punct, este că Dumnezeu Tatăl lucrează ca să ne salveze de mânia Sa. Şi cealaltă parte a acestui al doilea punct este că Tatăl a făcut lucrul acesta în trecut şi îl va face şi în viitor. Aşa sunt alcătuite ambele versete 9 şi 10. Versetul 9: "Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, [aceasta este lucrarea trecută a lui Dumnezeu – "sângele" făcând referire la moartea Fiului Său pe care L-a trimis], vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu [aceasta este lucrarea viitoare a lui Dumnezeu]." Apoi versetul 10: "Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său [lucrarea trecută pe care a făcut-o Dumnezeu în istorie], cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El [în trecut], vom fi mântuiţi prin viaţa Lui [lucrarea lui Dumnezeu în viitor]."

Deci al doilea punct este că Dumnezeu Tatăl a lucrat în mod decisiv în trecut şi va lucra negreşit în viitor ca să ne salveze de mânia Sa.

3. Cea de-a treia observaţie este aceasta: Atât lucrarea trecută a lui Dumnezeu cât şi lucrarea viitoare a lui Dumnezeu de a ne mântui sunt făcute prin lucrarea lui Hristos, Fiul Său.

Dumnezeu nu ne îndreptăţeşte în trecut, sau nu ne mântuieşte în viitor, decât prin Fiul Lui, Isus Hristos. O, cât de mult ar trebui să medităm la lucrarea lui Hristos. Pentru că aici întâlnim lucrarea lui Dumnezeu. Dacă vrei să cunoşti dragostea lui Dumnezeu, trebuie să cunoşti lucrarea lui Hristos.

Unde vedem aceasta? Ne este făcută clar atât în versetul 9 cât şi în versetul 10. Versetul 9: "Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi [aceasta este lucrarea Tatălui], prin sângele Lui [aceasta este lucrarea lui Hristos în moartea Sa], vom fi mântuiţi de mânia lui Dumnezeu [aceasta este lucrarea lui Dumnezeu] prin El [aceasta este lucrarea Fiului său, Isus Hristos]." Fiul a cumpărat îndreptăţirea noastră în trecut atunci când a murit pentru noi, şi El mijloceşte mântuirea noastră în viitor pentru că trăieşte pentru noi. Dumnezeu a mântuit în trecut prin Hristos. El va mântui în viitor prin Hristos.

Lucrurile sunt chiar mai clare în versetul 10: "Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu [aceasta este lucrarea lui Dumnezeu], prin moartea Fiului Său [aceasta este lucrarea Fiului care a murit pentru noi], cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El [aceasta este lucrarea lui Dumnezeu], vom fi mântuiţi prin viaţa Lui [aceasta este lucrarea lui Hristos]."

Deci a treia observaţie este aceasta: Atât lucrarea trecută a lui Dumnezeu cât şi lucrarea viitoare a lui Dumnezeu de a ne mântui sunt făcute prin lucrarea lui Hristos, Fiul Său. Îndreptăţirea şi împăcarea din trecut şi mântuirea din viitor sunt prin Isus Hristos. El este indispensabil în lucrarea de mântuire. Şi Tatăl vrea ca Fiul să deţină slava Lui.

Implicaţiile care decurg de aici pentru închinarea, învăţătura şi evanghelizarea noastră sunt enorme, pentru că Isus a spus, "Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis." (Ioan 5:23). Dacă nu i te închini lui Isus, nu i te închini lui Dumnezeu. Şi Ioan a scris, "Cine are pe Fiul are viaţa; cine nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa" (1 Ioan 5:12; vedeţi de asemenea 2:23). Misiunile aduc viaţă oamenilor nu prin faptul că aduc un mesaj vag despre Dumnezeu, ci prin faptul că aduc un mesaj clar despre Fiul lui Dumnezeu – Isus Hristos – despre moartea, viaţa, îndreptăţirea, împăcarea şi mântuirea care vin de la Dumnezeu prin El.

4. Observaţia finală este şi cea mai importantă din textul acesta, şi anume: Lucrarea trecută a lui Dumnezeu în Hristos măreşte siguranţa noastră cu privire la lucrarea viitoare a lui Dumnezeu de a ne salva de mânia Sa.

Spun că acesta este punctul principal al pasajului pentru că orice altceva subscrie acestui punct şi pentru că îl vedeţi repetat în cuvintele "cu mult mai mult." Să citim versetele 9 şi 10 încă o dată, de data aceasta concentrându-ne pe logica dătătoare de siguranţă a fiecărui verset. Dacă logica a ieşit vreodată în evidenţă, cu siguranţă că a ieşit în evidenţă în aceste două versete. Versetul 9: "Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu."

Vedeţi cum funcţionează această frază "cu atât mai mult acum"? Copiilor, gândiţi-vă la această ilustraţie. Te muţi cu părinţii tăi într-un cartier nou. Şi în prima noapte izbucneşte un foc în casa voastră. Vecinul vostru – haideţi să-l numim Dl. Peterson – vede fumul, cheamă pompierii, sparge o fereastră, trezeşte pe toată lumea, se târăşte înăuntru, îi scoate afară în siguranţă pe mama şi pe tatăl tău, dar aceştia au leşinat. Apoi, înainte să sosească pompierii, vecinul te aude pe tine strigând dintr-un dormitor de la etaj. Se avântă pe scări, udă o pătură în cadă, se aruncă printre flăcările de pe hol, te înfăşoară în pătură şi te aduce în siguranţă afară, după ce a suferit arsuri groaznice pe braţe şi pe faţă.

În următoarele luni te împrietenşti cu Dl. Peterson şi îl vizitezi la spital. Într-una din dimineţi, după ce ce a ieşit din spital şi s-a întors acasă, îl întrebi, "Domnule Peterson, vii la mine după-amiază ca să-mi arăţi un tric nou cu io-io-ul meu?" Domnul Peterson spune, "Sigur, mi-ar plăcea." Dar în timpul zilei începi să te întrebi dacă va veni cu adevărat. Şi-i spui tatălui tău, "Nu sunt sigur că Dl. Peterson va veni azi după-amiază. S-ar putea să uite, sau poate nu-i pasă de un copil ca mine."

Şi apoi tatăl tău spune, "Ştii ce? Dacă Dl. Peterson a fost gată să treacă prin foc ca să te salveze riscându-şi propria viaţă şi suferind arsuri grave, atunci cu atât mai mult va fi dornic să vină azi după-amiază ca să-ţi arate un tric nou cu io-io-ul tău! Dacă a făcut un lucru atât de greu pentru tine, atunci cu mult mai sigur că va face şi lucrul acesta uşor."

Vedeţi cum funcţionează expresia "cu atât mai mult" din versetul 9? "Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu." Scopul versetului este să vă facă tot mai încrezători şi siguri în faptul că Dumnezeu vă va mântui.

Este la fel şi în versetul 10: "Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui." Dacă Dl. Peterson şi-a riscat viaţa ca să te salveze pe vremea când încă nu te cunoştea, cu cât mai mult acum că sunteţi prieteni el îşi va ţine cuvântul şi va veni să se joace cu tine!

Dumnezeu a făcut lucrul cel mai greu jertfindu-şi Fiul pentru a Se împăca cu vrăjmaşii Săi. Atunci cum să nu-şi mântuiască prietenii Săi? O va face! Cu mult mai mult, o va face!

Un cadou de Crăciun de la Dumnezeu

Primiţi adevărul acesta în această dimineaţă ca pe un cadou de Crăciun de la Dumnezeu. Tot ce este scris în Romani 5, începând cu versetul 1, este menit să vă dea asigurarea faptului că Dumnezeu este de partea voastră acum, şi va fi de partea voastră pe veci. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu doreşte ca să plecaţi din această sală mult mai încrezători, mult mai siguri, mult mai plini de speranţă, mult mai stabili având această logică arzând în mintea voastră. Dacă Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pentru a-şi îndreptăţi vrăjmaşii şi pentru a Se împăca cu ei, cum nu va face El totul pentru a-şi salva prietenii?