„Nu te teme, turmă mică; pentrucă Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia”

Lucruri faţă de care suntem predispuşi să ne temem

De ce se confruntă turma lui Dumnezeu cu teama? Capitolul 12 din Luca sugerează clar că o facem şi nu ar trebui. Ni se indică cel puţin patru lucruri faţă de care suntem predispuşi să ne temem.

Mai întâi, în versetul 4, Isus spune:   „Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.” Deci aceasta implică faptul că suntem predispuşi să ne speriem de moarte, mai ales de moartea prin persecuţie.

În al doilea rând, în versetul 11 Isus spune: „Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi, cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.” Deci Isus indică în mod indirect că noi tindem să ne temem de ocara din partea oamenilor. Tindem să fim îngrijoraţi de ceea ce vor gândi alţii despre noi dacă nu avem răspunsul potrivit să-l spunem.

În al treilea rând, în versetul 22 Isus spune : „Nu vă îngrijoraţi, cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.” Deci El indică în mod indirect că noi tindem să ne îngrijorăm dacă nevoile noastre materiale elementare vor fi satisfăcute-mâncare, băutură, îmbrăcăminte, casă.

Motive de a nu ne teme din cauza acestor lucruri

În fiecare caz scopul lui Isus a fost să dea argumente de ce „prietenii” Lui (versetul 4) şi „ucenicii” Lui (versetul 22) – turma Sa – nu trebuie să se teamă de aceste lucruri. El vrea ca noi sa fim eliberaţi de teamă. Deci El spune.

Mai întâi, nu moartea este cel mai rău lucru, ci iadul. Dumnezeu te va ţine departe de iad şi va avea grijă de tine cu o blândeţe amănunţită - toate firele din cap îţi sunt numărate.

În al doilea rând, El spune că Duhul Sfânt te va învăţa ce să spui într-un moment de încercare publică. Nu vei fi lăsat singur.

Şi în al treilea rând, El spune că Tatăl tău cunoaşte nevoile tale de fiecare zi şi este mult mai mult dispus să-ţi dea ţie ce ai nevoie, decât să hrănească corbii şi să îmbrace crinii, şi totuşi uită-te cum are grijă de ei!

Deci Isus nu vrea ca noi să avem teamă - nici teamă de moarte, nici teamă de ocara din partea oamenilor, nici teamă de sărăcie şi lipsă. El vrea să vedem că Dumnezeu este acel Dumnezeu al Cărui popor nu trebuie să se teamă.

Cea de-a patra şi cea mai adâncă teamă

Mai există încă un lucru faţă de care suntem tindem să avem teamă şi acesta merge exact la inima lui Dumnezeu. Este poate cea mai mare teamă dintre toate şi cea care se situează în spatele tuturor celorlalte. Probabil de aceea o păstrează Isus pentru final. Vedem aceasta în versetul 32 : „Nu te teme, turmă mică; pentrucă Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.”

Ce teamă încearcă Isus să înlăture aici?

El încearcă să înlăture teama că Dumnezeu nu este acel Dumnezeu care vrea cu adevărat să fie bun cu copiii Săi. Aceasta este o frică care se naşte în inimile acelora dintre noi care tind să simtă că Dumnezeu nu vrea să fie îndurător cu noi, că nu vrea să fie darnic şi să ne ajute. Tindem să credem că Dumnezeu e unul care este esenţialmente supărat pe noi - lipsit de bunăvoinţă faţă de noi şi mânios.

Câteodată, chiar dacă credem că Dumnezeu este bun faţă noi, putem simţi în inimile noastre că bunătatea Sa este oarecum forţată sau constrânsă, poate ca un judecător care a fost direcţionat fără voia lui, parcă prin manevrele unui avocat inteligent ce se bazează pe chestiuni ce ţin de aspectele tehnice legate de procedura instanţei de judecată, astfel că judecatorul se vede nevoit să respingă acuzaţiile ridicate împotriva prizonierului, pe care ar vrea, de fapt, să îl trimită la închisoare.

Cum îl priveşti pe Împărat în Duminica Floriilor?

Astăzi este duminica Floriilor. Ne imaginăm întâmpinându-L cu bucurie pe Împărat în oraşul nostru şi în inimile noastre. El încearcă să-Şi facă planurile cunoscute venind nu pe un armăsar puternic, ci pe un măgar modest, blând şi smerit.

Dar mă întreb câţi dintre cei de aici privesc la acest umil Serv-Împărat şi consideră că aceasta este doar o mască şi că de fapt dedesuptul acestei imagini modeste se află o putere şi o autoritate extraordinară care doar aşteaptă să izbucnească împotriva ta dacă păcătuieşti în vreun fel. Mă întreb câţi consideră că nu este cu adevărat cea mai mare plăcere a inimii acestui Împărat să-Şi slujească poporul şi să-i împlinească nevoile.

Mă întreb câţi consideră că El vine călare pe acest umil măgar ca un fel de camuflare. Şi odată ce îşi face o poziţie, va arunca la o parte hainele rupte, va scoate sabia şi se va dezlănţui înainte să facă ceea ce iubeşte cu adevărat, şi anume, să judece şi să distrugă. Desigur, unii vor fi salvaţi - cei puţini care în vreun fel pot să-I fie plăcuţi. Dar nu aceasta este dorinţa inimii Lui. El este esenţialmente mânios - întotdeauna mânios. Şi cel mai bun lucru pe care putem să-l facem este să ne ferim din calea Sa, şi poate că, dacă ţinem poruncile destul de bine, ne vom putea strecura pe lângă El când este într-una din trecătoarele sale dispoziţii bune.

Descoperind adevărata inimă a lui Dumnezeu

În această dimineaţă Isus se stăduieşte să te ajute să nu crezi aceste lucruri despre Dumnezeu. Vreau să petrecem timpul pe care îl avem, pur şi simplu, meditând asupra unui verset, şi anume, Luca 12:32, pentru că fiecare părticică din acest verset este destinată să ne ajute să înlăturăm teama cu care Isus ştie că ne confruntăm, şi anume că Dumnezeu nu doreşte să ajute, că El este constrâns şi nu se potriveşte cu caracterul Său atunci când face fapte bune, că în esenţă El este mânios şi iubeşte să-Şi verse mânia.

Luca 12:32 este un verset despre caracterul lui Dumnezeu. Este un verset despre ce fel de inimă are Dumnezeu. Este un verset despre ceea ce Îl face bucuros pe Dumnezeu-nu numai despre ceea ce va face Dumnezeu sau ceea ce trebuie să facă, ci despre ceea ce Se bucură să facă, iubeşte să facă şi Îşi găseşte plăcere să facă.

„Nu te teme, turmă mică; pentrucă Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia”.

„Buna plăcere”

Haideţi să începem cu expresia „buna plăcere”. În greacă este un verb „a fi o plăcere” sau „a avea plăcere pentru ceva”. Am putea traduce: „Îi face plăcere lui Dumnezeu” sau „Dumnezeu alege cu bucurie”. Unul din cele mai potrivite locuri în care vedem înţelesul acestui cuvânt este în Filipeni, unde forma substantivizată a cuvântului este pusă prin contrast cu antonimul.

Predicând Evanghelia din bunăvoinţă

Când scria epistola către Filipeni, vă amintiţi, Pavel era în închisoare în Roma. Acolo erau creştini cărora nu le plăceau de Pavel şi creştini cărora le plăceau de Pavel. Ambele categorii încep să vestească evanghelia în timp ce Pavel este în închisoare. Dar motivele lor sunt foarte diferite. În Filipeni 1:15 Pavel spune: „Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă; dar alţii din bunăvoinţă”- sau am putea spune din bună plăcere.

Cuvântul de care suntem interesaţi este „bunăvoinţă”. Ce spune Pavel? El spune că ambele grupuri propovăduiesc, dar un grup ajunge să propovăduiască nu pentru că îl iubeşte pe Pavel sau  pentru că iubeşte predicarea evangheliei, ci pentru că ei speră să mărească suferinţa lui Pavel. Dar celălalt grup propovăduieşte pentru că iubeşte cu adevărat predicarea evangheliei şi îl iubeşte pe Pavel. Ei fac ceea ce iubesc cu adevărat. Ei sunt plini de bunăvoinţă. Ei sunt plini de bucurie. Este buna lor plăcere să propovăduiască. Inima lor nu este împărţită. Propovăduirea nu este o mască pentru invidie sau rivalitate. Este o adevărată plăcere.

Manifestarea liberă şi fericită a lui Dumnezeu

La aceasta se referă Isus în Luca 12:32 când spune, „Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu acţionează în acest mod generos pentru a-Şi acoperi şi a-Şi ascunde nişte intenţii răuvoitoare. Expresia „bună plăcere” ne conduce absolut completamente la aceasta. El nu-Şi zice Şieşi, „Va trebui să fiu generos pentru o vreme chiar dacă nu vreau să fiu, pentru că ceea ce vreau eu cu adevărat este să aduc judecata asupra păcătoşilor.”

Domnul se referă la ceva de inevitabil: Dumnezeu acţionează aici independent. El nu se află sub constrângere să facă ceva ce nu vrea cu adevărat. Chiar în acest moment, când dă turmei Sale împărăţia, El o face cu cea mai mare plăcere. Expresia aceasta înseamnă : bucuria lui Dumnezeu, voinţa Lui, nevoia ,dorinţa, speranţa, plăcerea, încântarea şi desfătarea Lui este să dea turmei Sale Împărăţia.

„Nu te teme, turmă mică; pentrucă este buna plăcere a Tatăl vostru- nu datoria Sa, nu un imperativ pentru El, nu obligaţia Sa, ci plăcerea Sa – să-ţi dea Împărăţia.” Acesta este caracterul lui Dumnezeu.

 “Tatăl vostru”

În al doilea rând, haideţi să ne uităm la sintagma „Tatăl vostru”.„Nu te teme, turmă mică; pentrucă Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia”.

Isus nu spune: „Patronul vostru vă dă cu plăcere salariul”. Nu spune „Stăpânul vostru vă dă cu plăcere locuinţă pentru un timp”. Nu spune nici chiar „Împăratul vostru vă dă cu plăcere împărăţia”. El alege fiecare cuvânt din această frază pentru a ne ajuta să scăpăm de teama că Dumnezeu este lipsit de bunăvoinţă faţă de noi - că El se poartă cu ranchiună atunci când este generos sau este constrâns pentru a fi binevoitor. Deci Isus Îl numeşte pe Dumnezeu „Tatăl vostru”.

Acum, nu toţi dintre noi am avut un tată care şi-a trăit viaţa după modelul lui Dumnezeu. Şi poate de aceea cuvântul tată nu ne aduce pacea pe care Isus a intenţionat-o. Aşa că lăsaţi-mă să încerc să dau cuvântului „Tată” o parte din sensul pe care Isus a urmărit să-l aibe pentru voi în dimineaţa aceasta. Două lucruri:

Moştenitori ai împărăţiei lui Dumnezeu

Mai întâi, dacă Împăratul este Tatăl nostru, atunci noi suntem moştenitori ai împărăţiei Sale. Primirea ei este un lucru natural - reprezintă moştenirea noastră. În Matei 25:34 ni se spune că în ultima zi Regele Isus va spune: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi [observaţi cuvântul!] Împărăţia, care vi-a fost pregătită dela întemeierea lumii.”

Înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu a pregătit o împărăţie pentru copiii Săi. Este a lor prin dreptul la moştenire. Dumnezeu nu îi urăşte pe copiii Săi ce vor intra în posesia moştenirii lor. El le dă cu plăcere Împărăţia.

Scutiţi de a plăti vreun bir

În al doilea rând, dacă Împăratul este Tatăl nostru, atunci noi suntem scutiţi de a plăti vreun preţ. În Matei 17:25, Petru se întreba dacă ucenicii trebuie să plătească taxa pentru templu. Isus îi răspunde „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? Dela fiii lor sau dela străini?” Când Petru a spun „De la străini”, Isus i-a zis „Aşadar fiii sunt scutiţi.”

Dumnezeu nu percepe taxe de la copiii Săi. Cei din afara palatul simt povara legii, nu copiii din interior. Copiii sunt lipsiţi! Autoritatea părintească a lui Dumnezeu înseamnă libertate.

Lista implicaţiilor a ceea ce înseamnă a-L avea pe Dumnezeu ca Tatăl nostru poate continua - şi toate acestea au scopul de a învinge teama că Dumnezeu ne urăşte în bunăvoinţa lui faţă de noi. Situaţia este exact opusă. El este Tatăl nostru şi dacă noi, care suntem răi, ştim să dăm lucruri bune copiilor noştri, cu cât mai mult Tatăl nostru din ceruri va da împărăţia celor ce Îi cer.

 „Vă dă”

În al treilea rând să ne uităm la cuvântul „a da”. „Tatăl vostru vă DĂ cu plăcere Împărăţia”. Isus nu spune vă vinde împărăţia. Nu spune vă comercializează împărăţia. Ci spune că Tatăl vostru vă dă cu plăcere împărăţia.

Am văzut mereu lucrul acesta pe parcursul întregii serii - şi, o, cât de mult nădăjduiesc să nu rămână fără efect - că Dumnezeu este un izvor de munte, nu un bazin cu apă. Şi de aceea El găseşte plăcere să-Şi reverse plinătatea-să dea, să dea, să dea. De aceea Evanghelia este vestea că Dumnezeu nu are nevoie de oameni care să-L împlinească sau să-L susţină; El doreşte oameni care să se adape din El! Oameni care îşi apleacă feţele înaintea Lui şi îşi satisfac setea cu iubirea Lui.

El dă împărăţia!  Nu poate fi cumpărată ori dată la schimb ori câştigată în vreun fel. Există doar o singură cale prin care o poţi avea şi este cea mai simplă - prin Evanghelie - cum ne spune în Luca 18:17 „Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.”

Dumnezeu nu este zgârcit; nu este un avar. Nu este strâns la pungă sau zgârie-brânză sau econom sau cărpănos. El este darnic, generos, mărinimos şi milostiv. El ne DĂ cu plăcere împărăţia (vezi Luca 8:10).

 „Turmă”

În al patrulea rând, să ne gândim la cuvântul „turmă”. „Nu te teme, turmă mică; pentrucă Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia”.

Observaţi cum combină Isus metaforele. Dumnezeu este Tatăl nostru. Şi cum El ne dă împărăţia, El trebuie să fie un Împărat. Cum noi suntem turma Sa, înseamnă că El trebuie să fie un Păstor. Isus se străduieşte să aleagă fiecare cuvânt pentru a scoate în evidenţă ideea Sa principală: Dumnezeu nu este genul de Dumnezeu căruia să-I pară rău de binecuvântările Sale.

Noi suntem turma Sa. La ce se referă aceasta?

Se referă la Psalmul 23!

Şi înseamnă că noi trebuie să ne reamintim că păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Cu invidie ? Fiind constrâns?  Cu siguranţă, NU! „Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” (Ioan 10:18)

Tatăl nu poartă invidie pe darul Fiului Său şi Fiul nu invidiază darul vieţii Sale. Păstorul vostru dă cu plăcere Împărăţia turmei Sale.

 „Mică”

În al cincilea rând să ne uităm la cuvântul mică. „Nu te teme, turmă mică; pentrucă Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia”.

Isus Îşi dă toată osteneala să aleagă fiecare cuvânt care a ne va ajuta să-L vedem pe Dumnezeu cum este El cu adevărat. De ce spune „turmă mică”? Cred că are două consecinţe. Mai întâi este o expresie prin care se exprimă dragoste şi grijă. Dacă le spun celor din familia mea când sunt în pericol, „Nu te teme familie mică”, mă refer la aceasta: ştiu că sunteţi în pericol şi că sunteţi mici şi lipsiţi de putere, dar îmi voi folosi toată puterea mea pentru a avea grijă de voi deoarece vă preţuiesc. Deci „turmă mică” are conotaţia de dragoste şi grijă.

De asemenea implică faptul că bunătatea lui Dumnezeu faţă de noi nu depinde de faima noastră. Noi suntem o turmă mică - mică în mărime, mică în putere, mică în inţelepciune, mică în neprihănire, mică în dragoste. Dacă bunătatea lui Dumnezeu faţă de noi ar fi depins de faima noastră, am fi într-un mare bucluc. Dar aici e esenţialul. Nu depinde. Deci nu suntem în bucluc. „Nu te teme, turmă mică; pentrucă Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia”.

 „Împărăţia”

În final, să ne uităm la cuvântul „împărăţie”. Mai poate fi încă un punct de sprijin rămas pentru a considera că Dumnezeu este mânios şi lipsit de bunăvoinţă faţă de noi. Cineva ar putea spune, „Bine, Dumnezeu este Tatăl nostru şi nu stăpânul nostru; se bucură să ne dea în loc să ne vândă; se poartă cu noi la fel cum se poartă un bun păstor cu turma sa; are dragoste şi milă faţă de noi, în lipsa noastră de însemnătate. Dar, la urma urmei, ce a promis că dă?”

Ce nu promite că dă

El nu promite că dă bani. De fapt, spune „Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 18:25)

El nu promite populariteate sau faimă sau admiraţie din partea oamenilor. De fapt spune, „Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!” (Luca 6:22)

Nu promite nici chiar lipsa necazurilor în lumea aceasta. De fapt spune, „Veţi fi daţi în mânile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi. Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu.” (Luca 21:16,17)

Ce promite că dă?

Ce promite El că dă turmei Sale mici - pentru a dovedi odată pentru totdeauna că nu doar dă cu plăcere, ci dă cu plăcere ceva important? El promite că le dă Împărăţia lui Dumnezeu.

Ce înseamnă a ţi se încredinţa stăpânirea şi conducerea suverană a lui Dumnezeu?

Înseamnă simplu şi zguduitor şi de neimaginat că stăpânirea şi autoritatea omnipotentă a Împăratului universului va fi rezervată pentru totdeauna în dreptul numelui turmei mici a lui Dumnezeu. „Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”(1 Corinteni 2:9) Tatăl vostru dă cu plăcere aceste lucruri turmei Sale mici.

Cine poate descrie cum va fi când ceea ce a spus Isus la ultima cină se va întâmpla? „De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea.” (Luca 22:29,30a)

Isus doreşte sa fii eliberat de această teamă

Isus ştie că turma lui Dumnezeu se confruntă cu teama. Ştie că una dintre temeri este că Dumnezeu este acel gen de Dumnezeu care esenţialmente este mânios şi se bucură cel mai mult să-i judece pe păcătoşi şi face binele doar  din constrângere şi datorie, nu din plăcere. De aceea Domnul se străduieşte în dimineaţa aceasta să ne elibereze din această teamă spunându-ne adevărul despre Dumnezeu. El a ales fiecare cuvânt pentru mângâierea şi bucuria şi pacea noastră.

 „Nu te teme,
turmă
mică;
pentrucă Tatăl vostru
vă dă
cu plăcere
Împărăţia.”