Romani 7:1-6

Nu ştiţi, fraţilor, - căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea - că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte el? 2 Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei. 3 Dacă deci, când îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de Lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul. 4 Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5 Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre, şi ne făceau să aducem roade pentru moarte. 6 Dar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi suntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.

Un ocean al profunzimii şi maiestăţii

Am spus săptămâna trecută că există un ocean plin de semnificaţie la baza versetului 6, şi mai ales în fraza, “Pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.” Astăzi vreau să vă arăt câteva din ţărmurile acestui ocean şi să pătrundem în adâncurile lui. Unul din beneficiile acestui lucru este acela că vă dă un gust al profunzimii şi maiestăţii căii de mântuire a lui Dumnezeu.

Ceea ce vreau să spun prin aceasta este că dacă eşti credincios în Isus Hristos – dacă El este Mântuitorul şi Domnul tău preţuit – atunci eşti parte a unui plan care nu este mic sau nesemnificativ ci profund şi maiestuos. A început în veşnicie atunci când Dumnezeu a plănuit mântuirea ta, şi a fost pregătit pentru tine de-a lungul a mii de ani de istorie care au dus la întruparea lui Isus. Dumnezeu făcea în istorie lucruri – lucruri măreţe – ca tu să poţi fi mântuit. Lucrurile care s-au întâmplat pentru ca să fii făcut creştin – să se îndepărteze de la tine toate păcatele tale, să se îndepărteze condamnarea ta, şi să fii făcut un copil al lui Dumnezeu, să ţi se dea o părtăşie personală cu Hristosul cel viu, şi să fii condus la viaţă veşnică – lucrurile care s-au întâmplat pentru ca să te bucuri de toate acestea, sunt atât de profunde şi de măreţe că sunt asemenea unui ocean al profunzimii şi maiestăţii.

Şi te vei încrede în Dumnezeu mai mult şi-L vei iubi pe Hristos mai mult dacă ajungi să cunoşti ceva din oceanul acesta al profunzimii şi maiestăţii care stă la baza mântuirii tale. De aceea vreau să mai rămân asupra ultimei jumătăţi a versetului 6 şi să vă port pe ţărmurile acestui ocean şi în alte locuri din Biblie. Vreau să ştiţi ce a făcut El şi de ce face ceea ce face, ca să puteţi să vă încredeţi mai mult în El şi să-l iubiţi mai mult. Nevoia cea mai mare pe care o avem este să ne încredem în Dumnezeu clipă de clipă ca El să ne călăuzească vieţile, să ne împlinească nevoile, şi să fie comoara noastră. Deoarece ţinta vieţii noastre, la modul cel mai practic, este dragostea, iar dragostea vine “dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută” (1 Timotei 1:5; vedeţi şi Galateni 5:6).

Dar mai întâi să clarificăm contextul imediat.

De ce libertatea produce dragoste, şi nu nelegiuire

Aceste şase versete sunt răspunsul lui Pavel la întrebarea: de ce faptul că suntem sub har şi nu mai suntem sub lege produce dragoste şi nu nelegiuire. El explică răspunsul pe care l-a dat la întrebarea de mai devreme din Romani 6:15, “Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum.” De ce nu? De ce libertatea faţă de lege nu rezultă în nelegiuire, ci în slujba jertfitoare a dragostei?

Pavel face o comparaţie între căsătorie şi Lege, pe de o parte, şi între credincios şi Lege pe de altă parte. În versetele 1-3 spune că dacă unul dintre partenerii de căsătorie moare, legea care face ca un al doilea mariaj să fie greşit este anulată. Deci moartea eliberează de Lege. Acesta este scopul comparaţiei pe care o vedem în versetele 4-6.

Deci versetul 4 spune, “Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia.” Cu alte cuvinte, prin credinţă am fost uniţi cu Hristos (aşa cum spune 6:5) astfel încât moartea Sa devine moartea noastră. Şi ca urmare, spune Pavel, am murit faţă de Lege. Hristos a purtat pedeapsa cerută de Lege, şi Hristos a împlinit ascultarea perfectă cerută de Lege. Deci în El sunt izbăvit sau eliberat de Lege. Vedeţi lucrul acesta în versetul 6a: “Dar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi suntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi.”

Dar versetul 4 continuă şi ne spune scopul cu care a pregătit Dumnezeu această moarte pentru noi în Hristos: “Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia.” Deci noi suntem izbăviţi de Lege, spune Pavel, ca şi femeia de căsătorie, ca să putem să ne căsătorim din nou fără să încălcăm legea – şi căsătoria la care se gândeşte este uniunea cu Isus Hristos cel înviat şi viu: “… ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi.” Deci mântuirea voastră este o eliberare de lege şi o unificare cu o Persoană vie, Isus Hristos – care, în conformitate cu Romani 6:9, nu va mai muri niciodată. Ceea ce înseamnă că mântuirea voastră este veşnică şi sigură.

Şi versetul merge un pas mai departe şi explică nu numai de ce am murit faţă de Lege – şi anume, ca să fim uniţi cu Hristos cel viu – ci explică şi de ce suntem uniţi cu Hristos cel viu – “ca să aducem rod pentru Dumnezeu.” Acest rod este dragostea. Deci acum avem răspunsul lui Pavel la întrebarea: de ce faptul că suntem eliberaţi de Lege nu produce nelegiuire, ci dragoste. Este din cauza acestei noi uniuni cu Isus. Noi nu suntem eliberaţi de Lege ca să putem pluti în spaţiu, liberi de orice călăuzire şi ajutor. Suntem eliberaţi de Lege cu scopul precis de a fi uniţi cu Isus. Relaţia voastră cu Isus devine totul. Pavel a spus, “A trăi este Hristos.” A trăi nu este păzirea legii. A trăi este Hristos.

Versetul 6 spune pur şi simplu acelaşi lucru ca şi versetul 4, dar cu cuvinte diferite, şi ne aduce la marginea oceanului pe care Biblia îl numeşte “noul legământ.” Haideţi să ne uităm la versetul 6 şi apoi să mergem la ţărmurile “noului legământ.”

“Dar acum, am fost izbăviţi de Lege [am văzut aceasta în versetul 4], şi suntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi [am văzut aceasta], pentru ca să slujim lui Dumnezeu [ceea ce este la fel cu a spune, “ca să aducem rod pentru Dumnezeu”] … Dar acum vin cuvintele care sunt pline de înţelesul noului legământ: “…într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.”

Remarcaţi contrastul dintre duh şi slovă sau literă. Aceasta este una din diferenţele dintre vechiul legământ şi noul legământ. Ce înseamnă? Ce înseamnă să spunem că viaţa creştină – viaţa voastră – este “ într-un duh nou” şi “nu după vechea slovă”?

Să vizităm câteva locuri de pe ţărmurile oceanului plin de înţeles al noului legământ. Aici vom găsi despre ceea ce vorbeşte Pavel.

Noul legământ

Mai întâi daţi-mi voie să vă arăt de ce cred că Pavel vorbeşte de fapt despre acest lucru numit noul legământ. Gândiţi-vă la 2 Corinteni 3:5-6. Pavel spune, “Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.” Aici avem cea mai apropiată paralelă cu Romani 7:6, unde el spune că noi “slujim într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.” În 2 Corinteni, Pavel spune că apostolii sunt “slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.” Şi Pavel spune explicit aici că vorbeşte despre “noul legământ.”

Deci atunci când vorbeşte despre slujirea în duhul şi nu după slovă, el vorbeşte despre felul în care funcţionează noul legământ. Deci ce este? Ce este acest nou legământ? Să ne întoarcem la promisiunea din Vechiul Testament şi să aflăm.

În Ieremia 31:31-34 profetul prezintă această promisiune:

“Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. (32) Nu ca legământul, pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot din ţara Egiptului [nu ca cele Zece Porunci – esenţa legământului mozaic] legământ, pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul." (33) "Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel [dar nu numai cu ei ci cu toţi cei care sunt copii ai lui Israel prin credinţă], după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. 34 Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicând: ,Cunoaşte pe Domnul!' Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”

Acesta este textul clasic referitor la noul legământ. Cartea Evrei îl citează de câteva ori ca şi baza învăţăturii pe care o dă despre noul legământ. Ce învăţăm de acolo despre terminologia noului legământ?

1. Învăţăm că în noul legământ Legea nu va mai fi preponderent externă, scrisă în piatră (acesta este înţelesul termenului “slovă”), ci va fi preponderent internă, scrisă în inimă (versetul 33). Cu alte cuvinte, lucrul decisiv cu privire la Lege nu va mai fi acela că este o cerinţă din exterior, ci va fi o dorinţă din interior.

2. Sau, aşa cum spune versetul 34, a-L cunoaşte pe Dumnezeu nu va fi o poruncă din exterior cât va fi o experienţă interioară.

3. Şi ultima propoziţie a versetului 34 ne dă baza pentru aceste experienţe lăuntrice ale harului: “căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”

Deci în noul legământ, Dumnezeu procură o modalitate de a şterge toate păcatele noastre, ne dăruieşte experienţa cunoaşterii personale a lui Dumnezeu, şi scrie Legea în inimile noastre ca noi să-L iubim şi să-i fim plăcuţi Lui.

Ar trebui să întrebaţi, “Dar ce vom zice despre Duhul? Vedem contrastul dintre porunca exterioară, sau slova, şi dorinţa interioară; dar unde este “duhul nou”?

Într-un duh nou

Pentru aceasta mergem la profetul Ezechiel, în textul unde acesta face o promisiune similară, dar cu cuvinte diferite. Mai întâi, remarcaţi 11:19-20. “Le voi da o altă inimă, şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră, şi le voi da o inimă de carne, ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.” Apoi uitaţi-vă la Ezechiel 36:26-27. “Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.”

Acestea sunt promisiunile a ceea ce Ieremia numeşte “noul legământ” – diferit de legământul făcut cu Israel atunci când au ieşit din Egipt, adică, diferit de Lege, de legământul mozaic, cel scris în piatră, legământul “în vechea slovă.”

Când a fost inaugurat acest nou legământ? Răspunsul este: în lucrarea lui Hristos – şi anume în moartea şi învierea Sa şi în revărsarea Duhului asupra celor ce sunt în Hristos. Isus a pronunţat cuvântul decisiv în Luca 22:20 în timpul cinei Domnului, “Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicând: "Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi."

Ceea ce înseamnă că moartea lui Hristos – vărsarea de sânge a lui Isus – este temelia binecuvântărilor noului legământ. Atunci când Isus spune că legământul cel nou este “în sângele Meu,” vrea să spună că tot ceea ce a promis noul legământ este asigurat de sângele lui Hristos.

1. datorită sângelui lui Hristos, păcatele noastre sunt iertate, aşa cum promite Ieremia 31:34.

2. datorită sângelui lui Hristos, ni se dă Duhul Sfânt, aşa cum promite Ezechiel 36:27.

3. datorită sângelui lui Hristos, Îl cunoaştem personal pe Dumnezeu.

4. datorită sângelui lui Hristos, Legea este scrisă în inimile noastre, nu doar pe table de piatră.

Acum ne întoarcem la Romani 7:6, “Dar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi suntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.” Acum vedem că a fi morţi faţă de Lege – faţă de slovă – şi “a sluji într-un duh nou” înseamnă a sluji ca şi beneficiari ai noului legământ. Dumnezeu a plănuit această insuficienţă a “vechiului legământ” în vederea marii superiorităţi a noului legământ în Hristos – astfel încât Hristos să capete o slavă mai mare. Vechiul legământ a fost plănuit să ne călăuzească la Hristos, la Duhul Său şi la credinţă. Dacă vrem să-L onorăm pe Hristos aşa cum ar trebui, şi să ne bucurăm de El aşa cum ar trebui, atunci avem nevoie să vedem măreţia lucrării lui Dumnezeu în noul legământ aşezată la baza mântuirii noastre ca un ocean al profunzimii şi maiestăţii.

Haideţi să rezumăm aceste lucruri. Ce înseamnă să vedem viaţa noastră – “slujirea noastră într-un duh nou iar nu după vechea slovă” ca şi o binecuvântare a noului legământ?

Temelia de la baza vieţilor noastre

Înseamnă, în primul rând, că la baza vieţilor noastre este temelia masivă a sângelui lui Hristos – “sângele legământului celui veşnic” (Evrei 13:20). O, nu uitaţi niciodată că viaţa noastră este cumpărată cu sânge. Gândiţi-vă des la adevărul acesta. Tocmai am citit ieri că unul dintre motivele pentru care fantezia este atât de populară în literatura contemporană este pentru că “Omenirea nu poate face faţă foarte bine realităţii.” Dar scriitorul acela creştin a spus, “Aceasta nu ar trebui să fie situaţia oamenilor care au fost la cruce.” O, nu vă depărtaţi niciodată de cruce! Crucea va fi înţelepciunea voastră în viaţă şi mângâierea voastră în moarte. Întreaga voastră slujire este cumpărată cu sânge.

În al doilea rând, înseamnă că eliberarea voastră de sub Lege este datorată a ceea ce a făcut Hristos pe cruce. Hristos a purtat pedeapsa Legii şi a împlinit cerinţele Legii pentru toţi cei care cred. Condamnarea Legii şi cerinţa pentru perfecţiune au fost împlinite pentru toţi cei care sunt în Hristos. Deci, aşa cum spune versetul 6, “am fost izbăviţi de Lege.” Aceasta este o binecuvântare a noului legământ cumpărată cu sânge. Bucuraţi-vă în ea de dragul lui Hristos!

În al treilea rând, de aceea toate păcatele voastre au fost iertate. “Le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.” Predicaţi-vă acest adevăr vouă înşivă săptămâna aceasta atunci când vă asaltează Satana cu acuzaţii. Amintiţi-i lui şi amintiţi-vă vouă înşivă de promisiunea noului legământ din Ieremia 31:34 şi de plata atot-satisfăcătoare a sângelui lui Hristos.

În al patrulea rând, vi s-a dat un Duh nou; Dumnezeu Şi-a pus Duhul Său în voi. Trupul vostru este templul Duhului Sfânt. El este Duhul lui Hristos, şi Duhul Tatălui.

De aceea, în al cincilea rând, Îl cunoaşteţi pe Tatăl nu doar prin prisma primei mari porunci, ci prin experienţa dată de Duhul. Şi aveţi părtăşie cu Fiul prin Duhul Său. Voi aţi murit faţă de Lege ca să puteţi fi uniţi cu altcineva. Îl cunoaşteţi şi umblaţi cu El şi aveţi părtăşie cu El. A trăi este Hristos.

Şi de aceea, în final, Legea lui Dumnezeu este scrisă în inimile voastre. Voia lui Dumnezeu nu vă zdrobeşte din exterior cu cerinţele sale pentru o perfecţiune de nerealizat. Legea aceea este împlinită în Isus. Acum voia lui Dumnezeu ia amploare în inimile voastre pe măsură ce Duhul vă transformă dorinţele şi vă face liberi.

O, creştinule cumpărat cu sânge, cunoaşte-ţi binecuvântările! Cunoaşte-ţi privilegiile! Cunoaşte ce înseamnă să fii beneficiarul noului legământ. Iar tu, necreştinule, toate acestea sunt darul gratuit al lui Dumnezeu pentru toţi cei ce cred. Întoarce-te de la încrederea pe care ţi-ai pus-o în tine însuţi, şi primeşte-L pe Hristos ca şi comoara vieţii tale.