Ştiai că Dumnezeu ne porunceşte să fim bucuroşi?

„Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” (Psalmul 37:4)

1) Dumnezeu ne-a creat pentru slava Lui

„Adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului... pe care i-am făcut spre slava Mea” (Isaia 43:6-7)

Dumnezeu ne-a făcut ca să arătăm cât de măreţ e El – la fel cum un telescop arată cât de mare este o stea. El ne-a creat ca să arătăm bunătatea, adevărul, frumuseţea, înţelepciunea şi dreptatea Lui. Expresia cea mai măreaţă a gloriei lui Dumnezeu provine dintr-o desfătare profundă în toată fiinţa Lui. Asta înseamnă că lui Dumnezeu îi revine lauda, iar nouă plăcerea. Dumnezeu ne-a creat în aşa fel incât El este cel mai mult glorificat în noi atunci când noi ne găsim cea mai mare împlinire în El.

2) Fiecare om are datoria de a trăi pentru slava lui Dumnezeu

„Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10:31)

Dacă Dumnezeu ne-a făcut pentru slava Lui, este limpede că ar trebui să trăim pentru a-L proslăvi. Datoria noastră reiese din designul Lui. Deci, prima noastră obligaţie este să arătăm valoarea lui Dumnezeu fiind satisfăcuţi cu tot ce este El pentru noi. Asta înseamnă, în esenţă, a-L iubi pe Dumnezeu (Matei 22:37), a te încrede în El (1 Ioan 5:3-4) şi a-I fi recunoscător (Psalmul 100:2-4). Aceasta este rădăcina oricărei forme de ascultare adevărată, în special a iubirii de oameni (Coloseni 1:4-5).

3) Noi toţi am eşuat în a-L slăvi pe Dumnezeu aşa cum ar fi trebuit

„Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23).

Ce înseamnă a „fi lipsit de slava lui Dumnezeu”? Înseamnă că niciunul din noi nu s-a încrezut în Dumnezeu aşa cum ar fi trebuit şi nici nu L-a preţuit la adevărata Lui valoare. Nu am fost satisfăcuţi de măreţia Lui şi nici nu am umblat pe căile Lui. Ne-am căutat satisfacţia în alte lucruri şi le-am tratat ca fiind mult mai valoroase decât Dumnezeu, ceea ce este de fapt esenţa idolatriei (Romani 1:21-23). De când a intrat păcatul în lume, cu toţii ne-am împotrivit din adâncul fiinţei noastre faţă de a-L avea pe Dumnezeu drept comoara noastră atotsatisfăcătoare (Efeseni 2:3). Acest lucru este o ofensă îngrozitoare la adresa măreţiei lui Dumnezeu (Ieremia 2:12-13).

4) Toţi suntem sub dreapta judecată a lui Dumnezeu

„Plata păcatului este moartea...” (Romani 6:23).

Noi toţi am micşorat slava lui Dumnezeu. Cum? Prin faptul că am preferat alte lucruri în locul Lui. Prin nerecunoştinţa, neîncrederea şi neascultarea noastră. Aşadar, Dumnezeu are tot dreptul să ne lipsească pentru totdeauna de desfătarea slavei Lui. „Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui” (2 Tesaloniceni 1:9).

Cuvântul „iad” este folosit în Noul Testament de 12 ori – de 11 ori de Isus Însuşi. Iadul nu este un mit creat de predicatorii deprimaţi şi mânioşi, ci este un avertisment serios din partea Fiului lui Dumnezeu care a murit pentru a-i scăpa pe păcătoşi de blestemul lui. Ignorându-l, riscăm foarte mult.

Dacă Biblia s-ar fi oprit aici cu analiza condiţiei umane, noi toţi am fi fost osândiţi la un viitor lipsit de orice speranţă. Cu toate acestea, Biblia nu se opreşte aici...

5) Dumnezeu L-a trimis pe Isus, singurul Său Fiu ca să ofere viață veşnică și bucurie

„O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: ‚Cristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi’...” (1 Timotei 1:15)

Vestea bună este că Cristos a murit pentru păcătoşi ca noi. Şi El a înviat, fizic, din morţi pentru a confirma puterea salvatoare a morţii Sale şi pentru a deschide porţile spre viaţă veşnică şi bucurie (1 Corinteni 15:20). Asta înseamnă că Dumnezeu poate să achite păcătoşi vinovaţi şi să fie totodată drept (Romani 3:25-26). „Fiindcă Cristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu.” (1 Peter 3:18). Doar când vii acasă la Dumnezeu, primeşti acea satisfacţie profundă şi nepieritoare după care tânjeşte sufletul tău.

6) Beneficiile cumpărate prin moartea lui Cristos aparţin celor care se pocăiesc şi se încred în El

„Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele” (Fapte 3:19).

„Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit” (Fapte 16:31).

Să te „pocăieşti” înseamnă să te întorci de la toate promisiunile înşelătoare ale păcatului. Să „crezi” înseamnă să fii satisfăcut cu tot ce ne promite Dumnezeu că este pentru noi în Isus. „Isus le-a zis: ... ‚cine crede în Mine nu va înseta niciodată.’ ” (Ioan 6:35). Noi nu ne câştigăm mântuirea. Nu o putem merita (Romani 4:4-5). Ea este prin har, prin credinţă (Efeseni 2:8-9). Mântuirea este un dar. (Romani 3:24). O vom avea dacă o vom preţui mai mult decât orice. (Matei 13:44). Când facem lucrul acesta, scopul lui Dumnezeu pentru creaţia Sa se împlineşte: El este glorificat în noi, iar noi suntem satisfăcuţi în El – pentru totdeauna.

Are sens ce am zis până acum?

Doreşti acea bucurie care derivă din a fi satisfăcut cu tot ce este Dumnezeu pentru tine în Isus? Dacă da, înseamnă că Dumnezeu este la lucru în viaţa ta.

Ce trebuie să faci tu?

Întoarce-te de la promisiunile înşelătoare ale păcatului. Cheamă-L pe Isus să te salveze de vina, de pedeapsa şi de robia păcatului. „Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (Romani 10:13). Începe să-ţi bazezi nădejdea pe tot ce este Dumnezeu pentru tine în Isus. Biruieşte puterea promisiunilor păcatului prin credinţa în satisfacţia superioară a promisiunilor lui Dumnezeu. Începe să citeşti Biblia, ca să găseşti promisiunile Lui nespus de mari şi scumpe, care te pot elibera (2 Petru 1:3-4). Caută o biserică care crede şi are ca autoritate supremă doar Biblia, începe să te închini şi să creşti împreună cu alţi oameni care Îl preţuiesc pe Isus mai mult decât orice (Filipeni 3:7).

Vestea cea mai bună din lume este că nu e există nici un conflict obligatoriu între fericirea noastră şi sfinţenia lui Dumnezeu. Fiind satisfăcuţi cu tot ce este Dumnezeu pentru noi în Isus, Îl înălţăm pe El ca pe o mare Comoară.

„Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta.” (Psalmul 16:11)

Versetele biblice au fost citate din versiunea Dumitru Cornilescu corectată