Aceasta este mărturisirea mea:

M-am născut într-o familie credincioasă prin niciun merit propriu în absolut.

Mi s-a dat o minte pentru a gândi și o inimă pentru a simți prin niciun merit propriu în absolut.

Am fost adus în cadrul ascultării Evagheliei prin niciun merit propriu în absolut.

Răzvrătirea mea a fost supusă, povara îndepărtată, orbirea înfrântă și starea de moarte trezită prin niciun merit propriu în absolut.

Astfel am devenit un credincios în Hristos prin niciun merit propriu în absolut.

Si așa sunt un moștenitor al lui Dumnezeu cu Hristos prin niciun merit propriu în absolut.

Acum când depun efort pentru a-I face pe plac Domnului care M-a cumpărat, aceasta nu este niciun merit in absolut pentru mine, deoarece

… nu sunt eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine. (1 Corinteni 15:10)

…Dumnezeu lucrează în mine ce-I este plăcut. ( Evrei 13:21)

...El împlinește orice dorință de bunătate prin puterea Lui. (2 Tesaloniceni 1:11)

Și, prin urmare, nu există niciun motiv de laudă în mine, ci numai în harul măreț al lui Dumnezeu.

Cine se laudă să se laude în Domnul. (1 Corinteni 1:31)